Miron Cozma în dreapta lui Ion Iliescu, pe 15 iunie 1990, când preşedintele României le-a mulţumit minerilor pentru felul în care acţionaseră în Bucureşti

Miron Cozma, fostul lider din Valea Jiului care a condus în anii ’90 mineriadele devastatoare pentru România, consideră că a fost pe deplin îndreptăţit să dea lovitura de începere a meciului jucat sâmbătă în Giuleşti, la aniversarea a 94 de ani de la înfiinţarea Rapidului. Contestat vehement de suporterii din tribune, care au protestat faţă de prezenţa sa la eveniment şi faţă de rolul important primit la ceremonie, Miron Cozma a făcut, într-un interviu acordat ProSport, afirmaţii şocante.

Dialogul, imprevizibil, a baleiat de la sport la politică şi de la politică la dedesubturi neştiute ale unor evenimente de-acum intrate în cărţile de istorie.

Cozma a afirmat răspicat că aniversarea a 94 de ani de la înfiinţarea Rapidului l-a avut pe el printre organizatori, iar clubul Rapid nu a contribuit cu niciun leu, toate cheltuielile fiind suportate de firma lui Sorin Radu. Că suporterii l-au huiduit pe fostul lider sindical la ordinul lui George Copos şi că el, Miron Cozma, a fost pe deplin îndreptăţit, moral şi simbolic, să dea lovitura de începere la meciul demonstrativ, aşa cum şi alte glorii ale Rapidului au premiat diverşi sportivi la acelaşi eveniment.

Omul căruia Ion Iliescu i-a mulţumit, pe 15 iunie 1990, pentru intervenţia minerilor în Bucureşti spune acum că totul a fost o manipulare crasă a „KGB-istului Ion Iliescu“, iar ortacii nu s-au făcut vinovaţi de violenţele din 14 şi 15 iunie. Miron Cozma spune azi că el a reuşit, cu mineriada din septembrie 1991, ceea ce nu reuşiseră manifestanţii din Piaţa Universităţii cu un an înainte: „L-am schimbat pe criminalul Roman care i-a omorât pe ăia în Piaţa Universităţii! Şi l-am arestat pe Iliescu la Cotroceni!“.

Acelaşi Miron Cozma a povestit legăturile puternice, vizibile şi mau puţin cunoscute, pe care le-a avut în ultimele decenii cu echipa din Giuleşti. În 1995 a fost „rugat“ de premierul Nicolae Văcăroiu să transfere fotbalişti de la Rapid contra unor sume colosale la acea vreme, banii ajungând în buzunarele lui Copos. Liderii galeriei giuleştene i-au trimis, pe când era la închisoare, în semn de recunoştinţă, un tricou personalizat al echipei. Cadoul a fost repetat de familia Lucescu, cu autograf. Nu lipsesc nici aluziile la relaţia apropiată cu liderul galeriei dinamoviste, Elias Bucurică, şi cu şefii galeriei steliste.

La Rapid, nimeni nu pare să înţeleagă de ce au protestat, de fapt, suporterii

Pagina oficială de Facebook a lui Miron Cozma are următorul motto: „Dacii sunt strămoşii noştrii !!!”

După scandalul izbucnit sâmbătă, responsabilitatea invitării lui Miron Cozma la sărbătoarea Rapidului a fost pasată ca un cartof fierbinte între organizatori. Lucian Ionescu, fost oficial al echipei azi ofiţer de presă la Voluntari, a fost indicat iniţial, de către CS Rapid, ca fiind omul care l-a invitat pe Cozma. Ionescu a dezminţit vehement, iar CS Rapid a revenit cu un comunicat în care retracta afirmaţiile şi indica firma Sorin Radu Sport Consulting ca fiind autoarea invitaţiei. În final, fostul fotbalist Sorin Radu a trimis şi el un comunicat, asumându-şi responsabilitatea.

Comunicatele au fost preluate şi difuzate în întregime pe un site al suporterilor rapidişti. Pot fi citite aici.
Ceea ce trebuie subliniat este că, deşi atât CS Rapid cât şi SR Sport Consulting îşi cer scuze cu jumătate de gură, absolut nimeni nu pare să fi înţeles care a fost, de fapt, problema. CS Rapid a scris că suporterii sunt cei care „nu au înţeles rostul prezenţei lui Cozma“, că „problema s-a născut din senin“ şi că „în mod eronat“ eclipsează evenimentul. Sorin Radu a menţionat că „din păcate, nu am intuit faptul că o astfel de decizie (n.r. – ca Miron Cozma să dea lovitura de începe a meciului demonstrativ) va crea o stare de animozitate în rândul suporterilor rapidişti“. Acesta îşi exprimă regretul „pentru o lipsă de comunicare“.

Aşadar, nici conducerea de la CS Rapid, nici fostul fotbalist Sorin Radu nu regretă că au rezervat un rol important unui om extrem de controversat în istoria recentă a României, ci doar că, din cauza unei neînţelegeri, au creat „o stare de animozitate“ printre suporteri.

„Eu l-am legat pe tovarăşul Iliescu! Eu l-am schimbat pe criminalul Roman şi am salvat Piaţa Universităţii! Păi, pentru numele lui Dumnezeu, în ce ţară trăim?”

Citiţi mai jos un interviu uimitor în care dialogul sare de la Rapid la Copos, de la Copos la Văcăroiu, de la Văcăroiu la Hegel şi de la Hegel la CEDO, apoi la Piaţa Universităţii şi mineriade şi retur, la Rapid şi la gloriile acestei echipe înfiinţate în 1923 şi finanţate indirect, în 1995, de regele Văii Jiului rămas, acum, fără bani.

 ProSport: Bună ziua, domnule Cozma, v-am sunat să discutăm despre incidentele apărute la sărbătoarea de 94 de ani a Rapidului, când aţi dat lovitura de începere a meciului şi suporterii v-au huiduit.
Miron Cozma: Domnule, eu sunt rapidist de 47 de ani! Aşa că nu o să iau în considerare părerile unor copii de 18, 19, 20, poftim!, 30 de ani. Adică nu mă interesează. Ei, din câte ştiu eu, chiar astăzi, culmea, m-au sunat rapidişti consacraţi, şi-au cerut scuze pentru ceea ce s-a întâmplat acolo. Se pare că, virgulă, conflictul ar fi fost planificat de George Copos. Eu, după cum ştiţi, l-am cam tamponat puţin pe George Copos în perioada în care a fost la închisoare şi, bineînţeles, a fost foarte deranjat că nu a fost invitat. Acum, printre alte lucruri, cel care a organizat, Sorin Radu Sport Consulting, este fotbalistul meu, pe care l-am luat de la Rapid la Jiul! Este fostul meu fotbalist! Acolo, în echipa aceea a lui Rapid, în afară de Sorin Radu, care era organizator, juca Fane Ţâră, fotbalistul meu de la Jiul, pe care l-am luat de la Rapid. Juca Leontin Toader, care iar era fotbalistul meu, pe care l-am luat de la Rapid. Şi am dat o grămadă de bani atunci Rapidului pentru cei doi fotbalişti!

Vă mai amintiţi cât le-aţi dat atunci? Asta, ca fapt divers, că acum oricum nu mai contează…
Da. Chiar lui George Copos. Pentru că m-a rugat domnul prim-ministru Nicolae Văcăroiu, alt rapidist! M-a chemat la guvern şi, pentru că se năştea un conflict mocnit, în ideea că eu aveam meci, cu Jiul, la Rapid, înţelegeţi?

Da.
Şi lui Văcăroiu îi era frică de faptul că se vor întâmpla tot felul de minuni şi aşa mai departe. Şi atunci, în prealabil, tot într-o discuţie în trei, am convenit, i-am dat pentru Leontin Toader 120.000.000 de lei vechi, la vremea aia o grămadă de bani!, vorbim despre 1995, aduceţi-vă aminte, era 3.000 de lei dolarul! Era 3.000 de lei dolarul! Chiar îmi aduc aminte exact! După aceea, pe Fane Ţâră 120.000.000 de lei. Ulterior, pe Sorin Radu şi pe Romulus Bealcu, chiar căpitanul de echipă de la Rapid! Le-am dat iar o grămadă de bani. Plus la fotbalişti! Aveau prime de instalare 30.000 de dolari. Vă rog eu să îi întrebaţi pe Ţâră şi pe Toader, cei mai reprezentativi fotbalişti pe care i-am luat de la Rapid. Deci, toată schema mea jiuistică, să zic aşa, a avut la bază jucători consacraţi de la Rapid.

„Eu am fost unul dintre organizatori, într-adevăr” 

Miron Cozma mi-a povestit despre puternicele legături pe care le-a avut cu Rapid de-a lungul timpului. El pare să se considere „o fostă glorie” a acestui club şi pe deplin îndreptăţit să dea lovitura de începere în meciuri aniversare. FOTO: 1923.ro

Dar cei de la Rapid nu ştiu sau nu mai vor să ştie despre ce a fost atunci?
Pe mine, repet, nu mă interesează nişte păreri ale unor oameni care sunt lipsiţi de realitate existenţială, vorba lui Hegel. Domnule, acolo, spectacolul ăsta care a avut loc în cinstea Rapidului… Eu sunt unul dintre organizatori, într-adevăr! Eu nu am avut bani, a plătit Sorin Radu. Pentru că nu a plătit nici Clubul Rapid, care nu a avut niciun ban, ştiţi, nu? Deci, Rapidul nu a dat niciun leu! Sorin Radu şi cu mine ne-am ocupat de organizare. Toţi băieţii ăia de la Craiova Maxima, toţi sunt prietenii mei. O grămadă de prieteni de la Progresul… Matincă este fotbalistul meu! Eu am dat 100.000 de dolari pe Vasile Matincă lui Gino Iorgulescu! Vă rog să întrebaţi! Petrolul Ploieşti, lupii galbeni, iarăşi: acum, la Cupa României, la Ploieşti, eu am stat în galeria Petrolului, ca să înţelegeţi! Deci, repet încă o dată, chiar eram invitat de FC Voluntari. Repet încă o dată: tot spectacolul care s-a făcut acolo s-a făcut de către noi şi în cinstea Rapidului, pentru că era ultimul meci al Rapidului pe stadionul vechi… Chiar şi eu, personal, aţi văzut, am venit îmbrăcat în culorile Rapidului!

Am văzut…
Asta e o dovadă de respect, în primul rând. Şi repet, o spun cu toată responsabilitatea… Vă voi povesti un eveniment din copilăria mea. Acum 47 de ani aveam 16 ani. Eram în clasa a IX-a. Dar eu din clasa a VIII-a jucam fotbal, aveam o echipă foarte bună de cartier în Lonea, acolo, în Valea Jiului. Şi căpitanul nostru de echipă l-am pus pe unul, Nelu Dobrică, taică-său era campion naţional la popice. După ce am terminat clasa a VIII-a ne-am despărţit. Eu m-am dus la liceul real-uman din Petrila, iar Nelu Dobrică a venit la Bucureşti, la Şcoala Profesională de la CFR. El, fiind bun fotbalist, l-au luat cei de la Rapid. Când a venit la noi, în Valea Jiului, de acolo, din Bucureşti, a venit cu ideea că echipa lui e Rapidul, de acum înainte. Şi, normal, am acceptat şi noi eram rapidişti de Valea Jiului încă din clasa a IX-a, repet. Dar ulterior, bineînţeles, eram un repezentant al muncitorilor, era normal să ţin cu echipa muncitorilor. Rapid e echipa muncitorilor, nu?

„Deranjul enorm a fost că George Copos nu a fost invitat. M-a sunat chiar unul din şefii de galerie şi mi-a spus că el ar fi făcut nişte cadouri unora din galerie, i-a chemat pe la el să ia nişte măsuri împotriva mea. Că, domnule, eu dau lovitura de începere şi nu el” 

Da. După Revoluţie nu a mai fost cazul… Acum, după incidentele petrecute la sărbătoarea de 94 de ani, dă toată lumea dezminţiri, comunicate. Se spală pe mâini şi spun că nu ei sunt de vină că aţi apărut acolo. Până la urmă, a fost un comunicat al acestei firme a lui Sorin Radu, care îşi asumă responsabilitatea…
Nu vi se pare normal? Asta se întâmplă în toată societatea românească, din păcate. Şi, până la urmă, Sorin Radu m-a invitat. Şi chiar dacă nu mă invita Sorin Radu, care era problema? Sunt rapidist! Care-i problema? Ce, îmi fac mie programul un grup de copii, dacă să vin la meciurile Rapidului? N-am înţeles!

Păi…
Nu mă poate opri nimeni! Aşa cum iubesc ei Rapidul, iubesc şi eu Rapidul, chiar dacă echipa mea în ţară era Jiul, o ştiţi foarte bine, da? Echipa mea, în ţară, era Jiul, dar în Bucureşti ţin cu Rapidul de 47 de ani! Şi nu mă poate opri nimeni! Iar cei de acolo… Nici nu-i ştiu. Eu am stat cu Bolohan, care este vicepreşedinte la Rapid, întrebaţi-l pe el. Doamna preşedinte… Pe doamna aia nici n-o ştiu…

Vali Ionescu Caciureac.
Pe doamna eu n-o ştiu. Eu am auzit că e preşedinte, nu m-am întâlnit cu dânsa. Repet, de organizare s-a ocupat Sorin Radu. În altă ordine de idei: am stat până la 4.00 dimineaţa în restaurant, acolo, la Rapid! Cu toată lumea, cu toate echipele. A fost spectacol cu cântece ale galeriei Rapidului! Au fost chiar câţiva reprezentanţi de la galerie. A fost Craiova Maxima, cu reprezentanţi de la galerie. Repet, fiecare a avut reprezentanţi. V-am spus, unii dintre ei… Vreau să vă spun un lucru: unii dintre ei chiar erau turbaţi pe copiii ăia, cum le ziceau ei, şi spuneau că, dacă nu aveam eu curajul, la un moment dat, să mă bag între ei, să discut cu ei, ei aveau de gând să ia măsuri. Bineînţeles că era o idioţenie! Eu repet, copiii ăia au fost de-zin-for-maţi! Nu au nicio vină. De vină sunt cei care, într-adevăr, i-au minţit şi eu sunt convins că, dacă ne întâlnim pe stradă, şi ştiţi că eu merg prin Bucureşti fără nicio problemă, din contră. Şi să vă mai zic ceva: eu sunt în relaţii foarte bune cu Elias Bucurică, cu şeful galeriei de la Dinamo! Cu cei de la Steaua! Eu respect pe toată lumea şi de aceea sunt respectat. Dar acolo, repet, deranjul enorm a fost că George Copos nu a fost invitat. M-a sunat chiar unul din şefii de galerie, nu dau nume, şi mi-a spus că el ar fi… Nu neapărat… Ar fi făcut nişte cadouri unora din galerie, i-a chemat pe la el să ia nişte măsuri împotriva mea. Că, domnule, eu dau lovitura de începere şi nu el. La meciul Rapid – Petrolul.

„Eu l-am schimbat pe criminalul Roman care i-a omorât pe ăia în Piaţa Universităţii! Şi l-am arestat pe Iliescu la Cotroceni!” 

Deci dumneavoastră nu consideraţi că este legat de faptul că oamenii erau nemulţumiţi că aţi condus mineriadele, ci de faptul că cineva, respectiv George Copos, i-a instigat.
Da, exact! Dar acum, vedeţi cât de dezinformaţi sunt oamenii?

Dar…
Domnule, domnule, numai puţin, vă rog! Vedeţi cât de dezinformaţi sunt oamenii? Şi acum este o găselniţă faptul că pe mine, ca de obicei, procuratura militară, aceeaşi procuratură militară care cred… Abia aştept să se rezolve problemele astea şi o să-i dau în judecată pe toţi procurorii pentru abuz. Domnule, vă rog să verificaţi! Să-i întrebaţi pe Doru Mărieş şi pe Marin Stoica, victime la CEDO! Eu sunt a treia persoană victimă la CEDO! Dosarul 6444 pe 2010! Eu l-am legat pe tovarăşul Iliescu! Eu l-am schimbat pe criminalul Roman care i-a omorât pe ăia în Piaţa Universităţii! Şi l-am arestat pe Iliescu la Cotroceni! Nu i-am dat voie să vină în Dealul Mitropoliei în 1991 (n.r. – în acel moment, Camera Deputaţilor îşi avea sediul în Dealul Mitropoliei). Şi am salvat Piaţa Universităţii! Politică! Păi, pentru numele lui Dumnezeu, în ce ţară trăim? Păi, ce nu a făcut Piaţa Universităţii am făcut eu! Iar eu nu am fost condamnat pentru iunie 1990! Cum vă explicaţi că, după toată perioada asta, până acum, a apărut subit o găselniţă nenorocită a procuraturii militare care mă incriminează în ideea că, oricum, nicio instanţă nu are ce să-mi facă mie, pentru că eu am fost condamnat pentru subminarea puterii de stat, fapta este concurentă, se contopeşte cu toate celelalte, iar eu am pedeapsa făcută. Deci au făcut această găselniţă, vezi-Doamne, ca să nu mă protejeze pe mine. Dar au luat deja poziţie marile instituţii internaţionale cărora nu le vine să creadă. Cum ştie toată lumea că… M-au sunat chiar acum o săptămână avocaţi de la Londra: „Cum, domnule, dumneata eşti victimă la CEDO! E dosarul la CEDO, ca victimă! Cum să fii inculpat în ţară la tine? În ce ţară trăiţi?“. Am, însă, şi o întrebare. Dacă eu sunt victimă la CEDO şi am cerut un euro, nu ca toţi ceilalţi, care au cerut şi obţinut o grămadă de bani, de ce Marian Munteanu nu este victimă la CEDO? Pardon?

Nu ştiu…
Pardon? Păi, vedeţi? E Doru Mărieş, e Marin Stoica şi, în 2010, Miron Cozma, în ordine, că eu abia ieşisem din închisoare în 2007. Imediat, când am ieşit din închisoare, în anul 2008, am dat drumul la dosarul meu, CEDO l-a contopit cu celelalte două şi m-a făcut victimă! Pardon! Deci eu am dat drumul la dosar! Eu cu Comitetul Internaţional contra Represiunii de la Paris. Eu! Nu Doru Mărieş şi cu Marin Stoica! Ei aveau nişte dosare, săracii… De ce nu li s-a dat drumul la dosare decât după ce am intrat eu în dosar?

Pe de altă parte, dumneavoastră aţi fost la Bucureşti şi aţi condus minerii! La asta s-au referit, probabil, suporterii care v-au huiduit. Că n-o fi vorbit Copos cu toţi…
Da, dar eu când am condus minerii, ce am făcut? Nu am schimbat guvernul care i-a omorât pe ăia şi a bătut oamenii în Piaţa Universităţii? Nu asta am făcut eu?

„În 1990, eu n-am fost… Domnule, este cea mai crasă manipulare pe care a făcut-o KGB-istul ăsta, tovarăşul Iliescu”

În 1991. Dar în 1990?
Păi, în 1990 eu n-am fost… Repet, eu, în 1990… Domnule, este cea mai crasă manipulare pe care a făcut-o KGB-istul ăsta, tovarăşul Iliescu, care a zis „vă mulţumesc din inimă Miron Cozma“ şi toţi aţi crezut! Păi, domnule, dumneata, acum… Eşti din Bucureşti, nu?

Da.
… Păi, spune-mi şi mie cum încap 10.000 de oameni în Polivalentă!

Asta cu numărul este discutabilă, dar acea cuvântare a lui Iliescu n-a fost la Polivalentă, a fost la Romexpo!
Păi, da, domnule, asta au făcut! Vedeţi? Domnule, dacă noi eram 10.000, ne duceau la Romexpo, nu la Polivalentă. Ei n-aveau îmbrăcaţi în salopete 10.000, atât câţi spune şi acum Petre Roman! Ca să cadă vina pe mine, nu pe el. Că nu ei i-au împuşcat pe ăia, că minerii au fost. Minerii nici n-au fost… Domnule, sunt actele Ministerului Transporturilor şi ale Procuraturii Militare şi ale Ministerului Justiţiei! Minerii nici n-au fost pe 13 iunie la Bucureşti…

Nu, nu pe 13. Aţi venit pe 14.
Păi, pe 13 au murit oamenii! Pe 14 nu mai era nici dracu’ în Piaţa Universităţii!

Dar represiunea a continuat! Ştiţi foarte bine, aţi fost în Piaţă…
Dar nu-i adevărat! Domnule! Încă o dată! Vorba lui Tatulici… Întrebaţi-l pe Tatulici! Minerii au plantat panseluţe la Intercontinental! Nu era nici dracu’ pe 14 iunie! S-au dus, au adunat autobuzele alea arse, le-au încărcat, au dat cu sapa, au săpat rondurile de flori. Nu era nici dracu’ în Piaţa Universităţii pe 14! Ce naiba?

„De când cu evenimentul, toţi suporterii mă sună”

OK, revenind la Rapid, nu auzisem până acum de versiunea asta cu George Copos…
Pe cuvântul meu, eu nu vreau să dau vina pe nimeni, dar repet, astăzi, unul dintre suporteri, şi eu vreau să vă zic un lucru, întrebaţi suporterii adevăraţi, nu copiii ăştia montaţi, repet, de unul sau de altul… Astăzi am aflat, mi-a spus unul dintre suporteri, că de-atunci, de când cu evenimentul, toţi mă sună, că ei ştiu, repet… Eu şi la meciul Jiului cu Rapid, ştiţi unde am stat? Nu le venea să creadă! Am stat în galeria Rapidului! Cu steagul Rapidului la gât!

Asta, când?
Când am luat bătaie la Rapid cu 2-0. Eu ştiţi că am luat echipa în 1995, am promovat cu ea în 1996 şi în 1997 am prins doar turul, că înaintea returului m-au arestat ăştia pe 10 ianuarie. Da? Şi primul meci al Jiului cu Rapid n-a fost la Petroşani, a fost pe Giuleşti! Am stat în galeria Rapidului!

Sondajul din 2008

Au trecut 20 de ani.
Da, domnule, dar repet, eu nu m-am schimbat! Nu m-am schimbat de 47 de ani! În Bucureşti, şi acum, i-am spus şi lui Elias Bucurică, care… Toată stima pentru cea mai frumoasă galerie! A lui Dinamo! Le-am spus şi lor: tot respectul pentru voi, dar eu sunt rapidist! Ascultaţi-mă! Îl ştiţi pe Viorel Grigoroiu, care e acum la Digi? Personal, când am ieşit din închisoare, am stat în Voluntari şi apoi în Pipera. A venit atunci la mine, el era atunci la… Tot aşa, la un canal sportiv, la ăştia de la Antene, cum naiba îi zice?

La GSP TV?
Exact, la GSP TV! La Antene era!  A venit la mine, la vilă… La vilă… Stăteam într-o casă, aşa, tip vagon, fostă magazie, stăteam acolo, la Pipera, că n-aveam eu bani de chirie de vilă, plăteam 300 de euro… Şi a venit la mine şi m-a rugat să-i dau un interviu şi mi-a arătat statistica. Stimate domn, statistica de atunci, din 2008 sau 2009, că nu mai ţin minte exact, dar întrebaţi-l pe el, statistica ştiţi ce spunea atunci?

Ce?
48%… Îmi aduc aminte, da, 48% din suporterii Rapidului mă voiau în locul lui George Copos! Vedeţi? Tot George Copos. Mai era cu 17% Nicu Gheară şi cu 2% Irinel Columbeanu. Statistică atunci! Ei, am intrat pe televiziune şi le-am mulţumit suporterilor de la Rapid. Am şi acum, dacă vreţi, vă arăt, tricoul Rapidului cu Miron Cozma numărul 10, domnule! Mi l-a făcut galeria Rapidului când eram în închisoare. Este tricoul pe care l-am primit în închisoare. Echipament, de fapt, că e şi trening, tot! Dar pe tricou scrie „Miron Cozma 10“! Pardon! Este tricoul Rapidului, echipamentul Rapidului! Tot acolo am primit de la Mircea Lucescu şi de la Răzvan Lucescu, care era antrenorul Rapidului, un tricou alb cu vişiniu cu autograful scris al lui Lucescu. Vă arăt oricând, dacă vreţi!

Nu ştiam asta.
Păi, vedeţi? Vă rog eu să nu mă credeţi! Întrebaţi! Deci, în 2008-2009, galeria Rapidului mă voia în locul lui Copos.

„Marile glorii ale Rapidului au premiat activităţile sportive, nu numai fotbal! Eu i-am pus medalia de gât preşedintelui Mircea Pascu“

Ultima întrebare, domnule Cozma: din punct de vedere moral şi simbolic, credeţi că dumneavoastră aţi fost îndreptăţit să daţi lovitura de începere la meci?
Da!

Deci, da!
Da! Păi, 47 de ani rapidist, domnule! 47 de ani!

Da, dar au fost şi alţii, glorii ale echipei care au câştigat trofee, meciuri importante…
Domnule, dar acolo au fost glorii, cum să nu!

Păi, asta spun! Au fost…
Au fost glorii, cum să nu! Doina Melinte, echipele de atletism, de… O grămadă de glorii!

Păi, asta spun, că au fost alţii care au reprezentat ceva pentru Rapid, de aceea…
Păi, toţi au premiat! Toţi au premiat! Fiecare… Szabo a premiat pe atletism, Doina Melinte pe… Fiecare… Marile glorii ale Rapidului au premiat activităţile sportive, nu numai fotbal! Iar la fotbal, fotbaliştii erau în teren. Păi, ce vreţi mai reprezentativ la Rapid decât Ţâră şi Leo Toader? Pardon!

Mda…
Păi, oamenii reprezentativi… Mie îmi pare rău, chiar sunt prieten cu Rică Răducanu, nu ştiu ce a avut, probleme de sănătate, că a lipsit. Însă a fost Mircea Pascu! Păi, dumneavoastră ştiţi cine l-a premiat pe preşedintele Rapidului? Cine i-a pus medalia la gât? Vă rog să întrebaţi! Eu! Dar n-am mai vrut să fac tam-tam. El a ţinut neapărat ca eu să-i dau medalia Rapidului. Mi-au mai rămas medalii, că mi-a dat Sorin Radu mai multe…

Lui Pascu?
Da! Vă rog să-l întrebaţi! Marele preşedinte al Rapidului Toată stima pentru el! Păi, eu i-am pus medalia la gât! Eu, cu mâna mea!

OK, multumesc pentru amabilitate!
O zi bună! Vă pup!


Cum a intrat „Luceafărul huilei“ în istoria României. Ion Iliescu, 14 iunie 1990: „Delegaţia de mineri, în frunte cu domnul Cozma, se va deplasa spre Piaţa Universităţii, pe care vrem s-o reocupaţi dumneavoastră“

Sursa foto: Identitatea românească

Miron Cozma (62 de ani) a intrat în istoria României în 1990, odată cu primele mineriade organizate de FSN şi Ion Iliescu. După Revoluţia din decembrie 1989, puterea în România a fost preluată de foşti activişti de partid care fuseseră marginalizaţi de dictatorul Ceauşescu, fiind acuzaţi că sunt spioni ai Uniunii Sovietice. Ion Iliescu (studii la Moscova) a devenit preşedinte, Petre Roman (fiul unui comunist venit de la Moscova cu Armata Roşie în 1944) – prim-ministru, Nicolae Militaru (spion GRU) – ministrul Apărării, Mihai Caraman (singurul român decorat de KGB) – şeful Serviciului de Informaţii Externe, Dan Marţian şi Alexandru Bârlădeanu – preşedinţii camerelor Parlamentului etc. Regrupaţi, foştii activişti au pus bazele unei noi formaţiuni, Frontul Salvării Naţionale (FSN), precursorul actualului Partid Social Democrat (PSD).

Noua putere a reacţionat dur la primele manifestaţii de protest ale bucureştenilor, în primăvara lui 1990, faţă de revenirea vechilor comunişti în fruntea României. Ion Iliescu a chemat de mai multe ori minerii şi oamenii muncii „să apere democraţia“, acuzând că vin moşierii şi străinii să ne fure ţara. Manifestanţii împotriva regimului din primăvara lui 1990 au fost acuzaţi că sunt vânduţi străinătăţii, că sunt plătiţi de occidentali ca să protesteze, că se droghează şi că aparţin unor organizaţii fasciste, care vor să dea o lovitură de stat.

În Piaţa Universităţii a luat naştere o mişcare amplă de protest faţă de regimul Iliescu, manifestaţie care a durat câteva luni.

În alegerile programate pe 20 mai 1990, de sărbătoarea ortodoxă numită Duminica Orbului, românii l-au ales pe Ion Iliescu cu 85% din voturi, iar FSN a devenit partidul majoritar, cu 66% din sufragii. Guvernul provizoriu Petre Roman a fost validat. Mişcarea de protest din Piaţa Universităţii s-a estompat, pe loc rămânând câteva sute de încăpăţânaţi.

Trei săptămâni mai târziu, în zorii zilei de 13 iunie 1990, forţele de ordine au năvălit în Piaţa Universităţii, arestându-i pe cei găsiţi acolo şi eliberând locul. La scurt timp, vestea s-a răspândit în Bucureşti şi protestatarii au revenit în centru, solicitând eliberarea celor arestaţi. Forţele de ordine au intervenit şi au izbucnit lupte. Au apărut diversiunile, persoane necunoscute atacând sediile mai multor instituţii, printre care Guvernul şi Internele, de unde au dispărut numeroase documente. La TVR (singurul post de televiziune existent în România în acel moment) şi Radio România, populaţia a fost anunţată că în Bucureşti este o rebeliune legionară susţinută de forţe oculte din Occident, locuitorii fiind chemaţi să apere ţara.

Pe 14 iunie, în Capitală au descins minerii din Valea Jiului, în frunte cu liderul lor sindical, Miron Cozma. Au fost întâmpinaţi de Ion Iliescu, care i-a anunţat că vandalii, elemente drogate, fasciste, atacă democraţia: „Dragi mineri, mă adresez dumneavoastră, de astă-dată, mulţumindu-vă pentru răspunsul de solidaritate muncitorească pe care şi de astă-dată l-aţi dat la chemarea noastră. Delegaţia de mineri, în frunte cu domnul Cozma, se va deplasa spre Piaţa Universităţii, pe care vrem s-o reocupaţi dumneavoastră“. Au urmat două zile de represiune sălbatică, interval în care atât cei aproximativ 10.000 de ortaci, cât şi grupuri de muncitori de la diverse intreprinderi, coordonaţi de agenti de securitate în civil, au devastat sediile partidelor şi ziarelor de opoziţie, au căutat şi arestat lideri ai societăţii civile, au făcut controale şi percheziţii în universităţi şi instituţii de cultură. Au fost bătuţi sute de trecători care aveau aspect de „intelectuali“: tineri îmbrăcaţi sau tunşi mai deosebit, cu barbă sau ochelari etc.

Pe 15 iunie 1990, într-o cuvântare celebră ţinută la Romexpo, preşedintele Ion Iliescu le-a mulţumit minerilor pentru că „sunteţi o forţă puternică, cu o înaltă disciplină civică, muncitorească, oameni de nădejde şi la bine, dar mai ales la greu“, înainte de a-i trimite înapoi, în Valea Jiului.

În urma acelor evenimente, România a fost izolată pe plan internaţional până în 1996, sute de mii de români au cerut azil politic în Occident, iar ţara noastră a ratat primele valuri de extindere a NATO şi UE.

Anchetarea şi elucidarea acelor întâmplări a trenat un sfert de secol. În ultimii ani, la presiunea societăţii civile şi a instituţiilor internaţionale (România a fost condamnată la CEDO pentru că nu a găsit încă vinovaţii), dosarul mineriadei a fost redeschis. Procuratura Militară i-a trimis în judecată, pentru infracţiuni contra umanităţii, pe Ion Iliescu, Petre Roman şi Virgil Măgureanu (şeful SRI la acea dată). Miron Cozma este şi el pus sub acuzare.

Aici puteţi urmări, într-un rezumat de cinci minute, evenimentele din 13-15 iunie 1990 care au marcat puternic dezvoltarea României în ultimii 27 de ani.

Anunțuri