Etichete

, , , , , ,

Textul de mai jos l-am scris a doua zi după difuzarea emisiunii „Profesioniştii” în care Emilia Şercan a părăsit plângând studioul. Nu l-am publicat din jenă, văzând că subiectul a fost transformat în temă de trafic de toată lumea, indiferent că respectivii aveau sau nu ceva de spusAcum cred că am greşit nepublicându-l. Şi, după ce am citit textul apărut pe pressone.ro, am decis să-l public şi eu pe al meu.


Nu ai voie să plângi. Nu în România. Asta este concluzia la care am ajuns după emisiunea de televiziune în care jurnalista Emilia Şercan a părăsit platoul plângând.

Reacţiile din urma incidentului sunt descurajante. O jurnalistă de investigaţii care, în ultimii 12 ani, a scris cum

+ a făcut Dan Ioan Popescu o avere uriaşă coordonând firme-paravan ale Securităţii;

+ şi-a ascuns banii Adrian Năstase în spatele „mătuşii Tamara“ – dezvăluirea a fost amănuntul de la care i s-a tras, în final, prăbușirea politică şi condamnarea fostului premier;

+ au pus pe roate securiştii fabricile de „doctori“ în aşa-zisa Academie de Ştiinţe ale Securităţii Naţionale – o veritabilă masonerie a imposturii;

+ au plagiat unii dintre cei mai puternici oameni ai României – de la Gabriel Oprea la Petre Tobă, de la Neculai Onţanu la Laura Codruţa Kovesi

a devenit, brusc, emblema „ziaristului corupt pe care-l macină conștiința“.

N-are rost să enumăr mizeriile revărsate de anonimi şi nu numai pe Facebook şi pe site-uri obscure. S-a trezit chiar și SOV să-și dea cu părerea.
Dar remarc că, după aproape trei decenii de exerciţiu zilnic al urii – ce asemănare între ceea ce fac televiziunile românești şi scena „minutelor de ură“ din „1984“! –, a apărut un reflex condiționat al urii iraționale. Ne-au fost extirpate compasiunea, decenţa. Umanitatea.

Între Harap Alb şi Spânul, noi ținem azi cu Spânul.

Emilia a plâns la gândul că a acceptat cândva să-şi facă meseria, pentru 8.500 de euro pe lună, la Realitatea TV patronată de Sorin Ovidiu Vântu. A fost un compromis major, din punctul ei de vedere, pentru că în trecut publicase anchete despre mogul. Nicio vorbă pe Facebook şi pe bloguri, după acest episod, despre liotele de aşa-zişi ziarişti fără nicio ştire la activ, dar plătiţi la televiziunile „de ştiri“ de trei ori mai bine decât Emilia ca să mintă, să dezinformeze, să otrăvească minți până la delir și nebunie.
Moderatoarea a ţintuit-o până la final pe Emilia. Chiar şi după ce plecase. A subliniat iar și iar că a încasat o grămadă de bani, dar că, iată, „plânge şi acum în culise“. Că în ciuda aparenţelor, are şi ea, totuşi, conştiinţă (!!!).

Un linşaj prost mascat.

Eugenia Vodă le-a pregătit o ambuscadă celor doi ziarişti pe care i-a chemat sub pretextul rubricii – „Profesioniştii“. Mai rezistent, Cătălin Tolontan a ţinut la tăvăleală până la sfârşit, deşi moderatoarea i-a turnat pe gât, cu zâmbetul pe buze, populaţia de broaşte a unei bălţi întregi.

Emilia Șercan, în schimb, a avut o cădere nervoasă şi a părăsit emisiunea când Vodă a revenit, a nu ştiu câta oară, asupra episodului în care jurnalista a lucrat la Realitatea TV, pentru Sorin Ovidiu Vântu, „pe bani mulţi“. Nu mi-a fost clar dacă în mintea celei care punea întrebări era mai grav că Emilia câştigase bine sau că fusese angajată la Vântu.
Oricum, interesantă obsesia angajatei TVR, care a îngroșat în treacăt tuşa: „ei“, bugetarii, nici nu îndrăznesc să se gândească la veniturile unor Tolontan şi Şercan. Uitând să spună că este soţia unui milionar prieten cu Nicu Ceaușescu și care a fost al doilea om din România cu credit de la BCR. Mai multe citiţi aici.
Şi că, desigur, mai trebuie să şi meriţi banii ăia, ca jurnalist.

Aproape întreaga emisiune de la TVR a fost, de fapt, dedicată „subtilităţilor“. Cât câştigă Tolo? Cât a câştigat Emilia când a fost la Vântu? Câţi metri pătraţi au locuinţele lor? Urmărind înregistrarea, m-am simţit uneori la un proces al duşmanilor poporului. Şi, din când în când, la înmormântările unde întâlneşti mătuşi de la ţară avide de noutăţi mărunte.

Şi au fost, desigur, aluziile. N-am înţeles (n-am vrut să înţeleg) la ce s-a gândit Eugenia Vodă când a menţionat că Emiliei i s-ar potrivi Mossad, iar lui Tolo – SRI. Şi nici de unde ideea cu temele de şantaj care zac între paginile „Gazetei sporturilor“.

Bonus: părerea unui lucrător al TVR despre autiști. Remarca de după căderea nervoasă a Emiliei – iată, până şi jurnaliştii de investigaţie au conştiinţă, nu sunt autişti, aşa cum credeam noi. De ce consideră Eugenia Vodă că oamenii cu autism sunt nişte animale insensibile și imorale, nu ştiu. În orice caz, subiectul ar trebui să ajungă pe masa conducerii TVR. Cel puţin.

România anului 2017 este o ţară unde norma este amoralitatea, iar cinstea şi conştiinţa devin excrescenţe hidoase. Nu te împiedica, nu plânge, nu clipi măcar. Haita simte sângele şi sare pe tine la cel mai mic semn de slăbiciune. Suntem fiare permanent la pândă. Care pe care. Poporul adoră înmormântările, vânătorile de ciori, linşajele publice. Conspiraţiile diabolice, complotul străinilor, miliardarul evreu care unelteşte de la 12.000 de kilometri distanţă contra ţărişoarei explică totul: eşecul, ratarea, nepăsarea, WC-ul din fundul curţii şi votul vândut pe un kil de mălai, noroiul până la genunchi pe uliţe fără canalizare şi fără asfalt, gunoiul aruncat pe geamul mașinii din mers, voluptatea de a pune iar şi iar şi iar, la infinit, hoţi şi proşti (adesea chiar hoţi proşti) în fruntea ţării.

Căderea nervoasă a Emiliei a însemnat, pe Facebook, „teatru ieftin“, „o scenetă proastă“, „nimeni nu e curat“, „iată dovada!“ etc, etc, etc. Ce frumos! Ce dovadă mai bună vreţi că „toţi sunt la fel“? Acelaşi popor validează seară de seară, hipnotizat, mercenari care nu au căderi nervoase când mint, dezinformează, violează mintea telespectatorilor folosind tehnici de manipulare a maselor brevetate de propaganda nazistă şi de cea comunistă.

Ei, ticăloşii care n-au zbateri de conştiinţă, sunt în picioare. Nu clipesc. Deci poporul nu îi sfâșie. Îi respectă și admiră.

Îmi pare rău că Emilia a căzut în capcană. A pus la suflet. Nu era cazul.

Anunțuri