Etichete

, , , , , , , , , , , ,

Media din România s-a schimbat într-un an și jumătate, atât cât a trecut de la prima ediție a topului, vestea îmbucurătoare fiind că în online au apărut unele publicații foarte bune. Vestea proastă este că, în ansamblu, calitatea a scăzut, iar interesele economice și politice au afectat și afectează mesajul transmis publicului.

Un rol important îl joacă bătălia mediatică dintre Rusia și aliații săi din România, pe de o parte, și Occident (aici incluzând mai ales SUA) și cei care vor să rămânem parte a Uniunii Europene și NATO, pe de altă parte. Agresivitatea cu care se duce acest război crește permanent, asta se poate observa mai ales pe ecranele televizoarelor și în mediul online, cele mai importante – dar și cele mai iresponsabile – mijloace prin care sunt transmise mesajele.

Așadar, calitativ, piața a urmat trendul descendent deja existent de mulți ani în presa scrisă. În zona online au apărut site-uri care propun calitate. Stagnează oarecum situația în radio și televiziune.

Cel mai bun ziar. Lucrurile au luat-o destul de abrupt la vale față de situația din aprilie 2015. Puținele publicații zilnice de la chioșcuri suferă teribil, practică o politică editorială desuetă și, adesea, încearcă să-și influențeze cititorii într-un mod vizibil și deranjant. Totuși, dacă doriți să simțiți între degete hârtia, să vă rezervați o oră „old fashion“, departe de agitație, să vă beți cafeaua sau ceaiul în tihnă și să rămâneți cu ceva după acest timp deconectant, vă recomand săptămânalul „Dilema veche“. Sunt în revista fondată de Andrei Pleșu nume importante care semnează editoriale remarcabile, iar „dosarele“ la care se gândește echipa redacțională atunci când stabilește tema principală a următoarelor numere sunt adesea interesante. Nu-i ratați pe Andrei Pleșu, Vintilă Mihăilescu, Sever Voinescu, Teodor Baconschi, Selma Iusuf – și lista poate continua cu mulți alții –, care vă călăuzesc săptămânal către castele de gândire pe care până atunci nu le-ați intuit. Spre exemplu, „dosarul“ din numărul pe 10-16 noiembrie vă pune pe masă problema disoluției ideologiilor. Profesorul Ioan Stanomir, sociologul Claudiu Tufiș, jurnalistul Laurențiu Colintineanu, politologul Aurelian Crăiuțu, de la Universitatea Indiana, din SUA, sunt profesioniști a căror opinie e autorizată pe tema „centrismului“ și a aglutinării doctrinelor. Cum mediul online și televiziunea favorizează confuzia prin amestecarea neaveniților și a „urechiștilor“ stridenți cu specialiștii, „Dilema“ tocmai aici face diferența: filtrează părerologii de profesioniști, pentru ca publicul să nu piardă timpul cu „junk“ informațional. Dacă vă apreciați sănătatea mentală măcar la fel de mult ca și restul corpului, atunci „Dilema veche“ este pentru intelect, la 5 lei, ceea ce sunt icrele negre pentru papilele gustative.

Absolut remarcabilă este reapariția, pe print, în urmă cu doar câteva zile, a ziarului „Cotidianul“. E neclar deocamdată dacă publicația lui Cornel Nistorescu este doar o apariție meteorică, de campanie electorală, sau una de durată, dar însăși revenirea unei publicații la tarabe este o întâmplare unică în România. Lansarea a stârnit oarece rumoare în interiorul breslei, dar la nivel public a trecut aproape neobservată. După primele numere remarc o direcție corectă a celor de acolo, pe care celelalte ziare încă supraviețuitoare la tarabe insistă să o refuze: „Cotidianul“ nu încearcă să intre în competiție, pe actualitate, cu posturile TV și publicațiile online. Se străduiește să trateze subiecte care fac diferența, să vă ofere analiză și explicații asupra unor evenimente.

Și cu asta, cam gata printul. Descurajator.

Cel mai bun site. Vă recomand cu căldură pressone.ro. E relativ nou, are cam un an de la apariție, dar veți găsi multă calitate acolo. E condus editorial de Mihnea Măruță, o garanție a echilibrului, imparțialității și onestității. Pressone.ro are o independență care se simte în texte: nu datorează nimănui nimic și nici nu are vreo agendă ascunsă. Pentru anchetele publicate despre caracatița generalului Gabriel Oprea, Emilia Șercan, care colaborează cu pressone.ro, a primit premiul pentru cel mai bun ziarist din 2016 la „Superscrieri“. Roxana Garaiman, jurnalistă care face parte din redacția respectivului site, a primit premiul trei pentru investigație la aceeași gală. Dar acolo mai sunt câțiva jurnaliști foarte buni. Iulia Marin, Bianca Felseghi, Codruța Simina, Laurențiu Manolache și Valentin Șchiopu vă livrează povești de mare calitate la un preț mai mult decât cumsecade: gratis. Redacția e împărțită în două, jumătate la Cluj, jumătate la București, ceea ce înseamnă o cantitate consisentă de informații venite și din altă parte decât din Capitală și zona limitrofă.
Pressone.ro nu este focusat pe actualitatea imediată, dacă sunteți în căutare de breaking news-uri cu arestări sau cu accidente de microbuz, accesați degeaba adresa. Dacă vreți să citiți materiale relevante, investigații și reportaje de calitate, editoriale și recomandări culturale, ați ajuns unde trebuie.

Pe zona de actualitate, digi24.ro și hotnews.ro sunt „la bătaie“. Digi24.ro, tractată de televiziunea cu același nume din trustul RCS/RDS, are resurse uriașe care se văd. Multe știri și multă imagine, acoperă bine destule domenii, este în progres față de anul trecut pentru că, între timp, au apărut și opiniile. Site-ul e încă tributar unui anumit mod de a face presă specific televiziunii, dar în ultimul an a câștigat în profunzimea textelor, depărtându-se astfel de superficialitatea imaginii. Sunt destui ziariști remarcabili la digi24.ro, care activează și pentru postul TV, iar calitatea scrierilor este, uneori, deosebită. Editorialele, interviurile și analizele lui Laurențiu Mihu merită atenție, seriale precum „România furată“ și „România cu încetinitorul“ sunt tururi de forță, calitativ și cantitativ, de care niciun alt trust din România nu e capabil. Urmărind cele două rubrici de mai sus, veți înțelege clar și concludent cine și de ce este vinovat pentru impasul istoric în care a ajuns acum țara noastră.

Hotnews.ro n-are atâta imagine și nici resursele digi24.ro, dar dispune în continuare de o echipă editorială închegată, omogenă și cu unele puncte forte, care acoperă bine toate zonele. Găsiți exclusivități, informație promptă, analiză. Vi se spune ce se întâmplă, dar și de ce. Urmăriți investigațiile lui Catiușa Ivanov, dar și analizele și informațiile politice ale lui Dan Tăpălagă. Veți ieși câștigați.

Site-ul „ară“ atent actualitatea, stă bine la așa-zisa „agregare“ (adică preia, în general corect, citând sursele, știrile importante publicate de alte instituții media).
Designul e ușor învechit, e un deficit de grafică, imagine și video, dar dacă veți căuta informație serioasă, fără senzaționalisme, sunt șanse mari s-o găsiți pe hotnews.ro. Site-ul este, totuși, într-un declin de obiectivitate – și nu numai în zona politică.

În sfârșit, contributors.ro este ceva cu totul deosebit. O platformă a elitei unde puteți citi analize și opinii ale unor intelectuali, gânditori, specialiști. Merită cu prisosință efortul.

Cel mai bun radio. RFI rămâne, ca și anul trecut, pe primul loc. Sunt în continuare în redacție oameni care știu meserie. Matinalul și știrile de la ora 18:15, împreună cu unele emisiuni tematice, pot avea pretenția că vă pun la curent cu ce trebuie să știți și ceva în plus pe deasupra. Muzica e de calitate, postul poate fi ascultat (dar asta nu e ceva neobișnuit) și pe internet.

Conexiunea cu corespondenții de la Paris – în principal – dar și din alte orașe importante ale lumii dă RFI o forță deosebită și o viziune care lipsește chiar și presei scrise, uneori. Jurnaliștii care intervin din Paris, New York, Bruxelles, Berlin și alte orașe sunt pregătiți și asta se simte în concizia, claritatea și contextualizarea informațiilor furnizate. Vor face pentru dumneavoastră sinteze, interviuri, reportaje Cosmin Ruscior, Constantin Rudnițchi, Magda Prelipceanu, Ovidiu Nahoi de la București, Vasile Damian și Matei Vișniec de la Paris, Petru Clej de la Chișinău, Radu Tudor de la Washington, Mihaela Gherghișan de la Bruxelles, dar și mulți alții.

Minusurile față de anul trecut survin de la o anumită schimbare a politicii postului, care a devenit militant al politicii corecte, ceea ce este destul de agasant. Revista presei internaționale e un exemplu la acest capitol. Totuși, RFI, fiind finanțat de Franța, e de așteptat să respecte, până la un punct, vederile politice ale guvernului acestei țări. Dar, dintr-un anumit punct de vedere, chiar și asta poate constitui un avantaj: ascultând postul, îți dai seama cam ce linie există în Franța și la Bruxelles.

Cea mai bună muzică dintre toate posturile de radio o difuzează, consider eu, Sport Total FM. Încercați să ascultați și nu veți regreta. E diversă, de bună calitate, non-repetitivă, un play-list imprevizibil în sensul plăcut, care vă poartă lin de la hit-uri clasice la nișă de clasă.

Cea mai bună televiziune. Pentru că posturile generaliste sunt, în opinia mea, pur și simplu de neurmărit, vă recomand unul de știri: Digi 24. E de departe cea mai bună televiziune românească în acest moment. Acoperă bine zona de actualitate, analiză, interviu, reportaj, anchetă. Sigur, nu se pot compara cu calitatea presei scrise, dar nici nu i se poate cere așa ceva, nicăieri în lume, unui post TV. Pe Digi 24 găsiți chiar și rubrică de cultură (ținută de Radu Paraschivescu) și de bune maniere (Bonton).

Trustul din spatele Digi 24 are resurse colosale și asta se vede. Abundență de subiecte, imagini, invitați, elemente grafice excelente. Echipa redacțională numără jurnaliști de valoare, care vă dau calitate.
Poate că formatul dezbaterilor – mai ales cele politice – nu e foarte inspirat, dar acesta e un lucru minor pe lângă alte, multe, plusuri.

Vă recomand interviurile „În fața ta“ și „24 de minute“, reportajele „Din interior“, investigațiile „Afacerea medicamentul. Drumul banilor“, campaniile „Coroana de oțel“, „România furată“ și „România cu încetinitorul“. Acestea sunt cu mult peste media calității din vizualul românesc astăzi.
Așa cum menționam și la finalul primei ediții a topului, pe care am publicat-o pe 19 aprilie 2015, aceasta este o opinie personală nesusținută de vreun studiu, sondaj sau vreo cifră de audiență. Fără îndoială că evaluarea conține o doză de subiectivism, dar pe care am încercat, pe cât mi-a stat în putere, să o diminuez în cote rezonabile. Am apelat la cunoștințele teoretice și practice pe care le-am strâns în 22 de ani de presă în analiza făcută și m-am străduit să explic fără a apela la termeni de specialitate.

Ceea ce trebuie să rețineți este că cifrele și aparențele pot fi înșelătoare. Audiența cea mai mare nu înseamnă, automat, calitatea cea mai bună și nici relevanță. O secvență de 3-4 secunde repetată obsesiv cu o educatoare care lovește un copil va face o audiență infinit mai mare decât un interviu cu un europarlamentar care dezvăluie că spionii ruși au penetrat legislativul de la Bruxelles și asta poate însemna un pericol mortal pentru Uniunea Europeană. Pe cât de mare e diferența de audiență, pe atât de mare e distanța dintre irelevanța primului moment și importanța capitală asupra vieții noastre, a tuturor, a celui de-al doilea.
Nu e momentul și nici locul să detaliem, seria „Prezentatorul“ („Anchorman“) a făcut-o într-o manieră mult mai bună și mai amuzantă decât aș putea eu s-o fac vreodată. Dar esențial este să știți că, deși vi se pare că e gratis, nici TV-ul, nici online-ul nu-s chiar pe degeaba. Când urmăriți un post de televiziune sau un site, să știți că plătiți cu o monedă incredibil de prețioasă: propriul dumneavoastră timp, care este o resursă neregenerabilă. Iar soluția nu este să renunțați la presă, pentru că aveți nevoie de informație ca să vă puteți raporta corect la ce se întâmplă și la ce urmează să se întâmple. Soluția este să vă alegeți sursele cu atenție, pentru a nu plăti cu minute sau chiar ore din viață pentru niște lucruri absolut inutile. Sigur, vă puteți uita și la filmulețe cu pisici, puteți urmări pentru a 200-a oară „Nea Mărin Miliardar“ și puteți citi știri inventate de pe site-uri obscure sau care vă intoxică deliberat, dar trebuie să fiți conștienți că plătiți cu viața dumneavoastră. La propriu.