Etichete

, , , , ,

burleanu-dragnea_alx4403

Burleanu, Dâncu şi Dragnea umăr la umăr, în tribuna oficială a Arenei Naţionale. Din poză lipseşte Maior, între timp numit ambasador al României la Washington. FOTO: ProSport

Despre ascensiunea lui Răzvan Burleanu – ilustru necunoscut în vârstă, la vremea respectivă, de 29 de ani – în fruntea FRF s-au spus, pe şuşotite, multe. Cea mai colportată variantă din fotbalul românesc în ultimii doi ani este că Burleanu ar fi pionul serviciilor secrete, un personaj susţinut, cu „spate“, cu superiori pe linie ierarhică, momentan detaşat la FRF. „Nu Burleanu este cel mai înalt în grad din structura de conducere a federaţiei, deşi el este preşedinte. Altcineva, din subordine, este superiorul său“, mi-a strecurat, în urmă cu câteva luni, o sursă din interiorul federaţiei, în nota teoriei conspiraţiei care umple timpul „oamenilor de fotbal“. Vorbe de clacă.

Ce caută un consilier lângă Dâncu, Maior şi Dragnea?

Puzzle-ul era, totuşi, amestecat, cu găuri, imaginea de ansamblu era neclară. Răzvan Burleanu e un om venit de nicăieri, un întreprinzător cu discurs de fag, consilier de carieră, care a ajuns la FRF după ce, încă din cea mai fragedă tinereţe, fusese purtat ca expert prin tot felul de instituţii, precum Parlamentul, Preşedinţia şi Autoritatea Electorală Permanentă, unde ţi-ai imagina că specialiştii arată altfel. În deplasările naţionalei şi la meciurile României se afişează în tribuna oficială cu personaje ca vicepremierul Vasile Dâncu, fostul şef SRI George Maior şi preşedintele PSD Liviu Dragnea. E suficient de influent încât să determine, prin intervenţii la nivel guvernamental, companii de stat precum Metrorex să ofere servicii gratis la acţiuni de pe urma cărora federaţia înregistrează profituri de sute de mii de euro. Ca fapt divers, merită menţionat că Ministerul Dezvoltării Regionale, a cărui Comisie Tehnică a decis luni că acoperişul Arenei Naţionale a devenit brusc de calitate, iar FRF poate organiza meciuri mănoase acolo, îl are titular pe Vasile Dâncu, omul legat cu fire nevăzute de Răzvan Burleanu. Povestea e întortocheată şi interesantă, în condiţiile în care dumneavoastră, spectatorii de pe Arena Naţională, trebuie să ştiţi că pericolul unui incendiu devastator pe stadion nu a fost îndepărtat, ci doar mascat sub ştampila anonimă a unei comisii.

Veriga lipsă

Piesele lipsă s-au aşezat luni. Emilia Şercan, jurnalist de investigaţii, demontează în pressone.ro mecanismul unui grup de influenţă care acţionează, sub titulatura Academia de Ştiinţe ale Securităţii Naţionale (ASSN), ca o societate secretă. Infiltraţi peste tot în structurile de putere şi de forţă – Guvern, Parlament, SRI, MApN, MAI –, susţinându-se unii pe alţii pentru a promova o agendă ocultă, constituiţi într-o organizaţie opacă şi ostilă publicităţii, aceşti oameni controlează de facto România. Sistemul este conceput în cercuri concentrice ale puterii. Liderii – a fost Gabriel Oprea, acum este George Maior – se sprijină pe câţiva oameni de încredere care, la rândul lor, controlează organizaţia. În epicentru, intraţi în circuitul funcţiilor de conducere în stat (guvern, Armată, Interne, SRI), sunt câteva zeci de oameni. În jurul lor gravitează alţii, promovaţi în funcţii mai mici, dar care şi ei fac parte din angrenaj. ASSN s-a înfiinţat oficial în 2012, însă privind retrospectiv la acţiunile lor, membrii organizaţiei activează ca o reţea de multă vreme.
Astăzi, ASSN are oameni atât în guvern (Vasile Dâncu e vicepremier şi ministru al Dezvoltării, Adrian Curaj este ministru al Educaţiei, Petre Tobă e ministru de Interne, Gigle Paraschiv e secretar de stat la Educaţie), cât şi în Administraţia Prezidenţială (Dan Mihalache, însuşi şeful Cancelariei, şi Teodor Frunzeti, consilier în Departamentul Securităţii Naţionale). Numeroşi membri sunt sau au fost cadre de conducere în Ministerul Apărării, în Ministerul de Interne şi în Serviciul Român de Informaţii.

Ce faci când te decizi să urmezi un traseu academic? Intri la „Ştefan Gheorghiu”, apoi treci puţin pe la Colegiul Naţional de Apărare

Îi vom regăsi în vârful ASSN pe prietenii lui Răzvan Burleanu: George Maior, fost şef al SRI, şi Vasile Dâncu, acum vicepremier. Alături de Liviu Dragnea, preşedintele PSD, cei doi sunt abonaţi la deplasările naţionalei şi la loja oficială când joacă România.
„Odată intrat în sistem, ajunge să fii «dispus» şi sistemul te va purta mai sus, tot mai sus: grad pe umeri, grad didactic, doctorat, un ONG al tău, care asigură «consultanţă», neapărat în chestiuni esenţiale, de geopolitică sau strategie, apoi funcţie în instituţia unde lucrezi, deseori un post în guvern, membru în comitete şi comiţii remunerate, mai nou indemnizaţie pe viaţă pentru că exişti. Eşti omul cuiva, dar îţi spui că te-ai sacrificat din patriotism. Şi ţi se cuvine să fii răsplătit“, descrie organizaţia ASSN jurnalistul Mihnea Măruţă. Coincidenţă, cariera lui Răzvan Burleanu pare să corespundă sintezei de mai sus.
În 2004, la 19 ani, decide, după cum singur spune, „să parcurgă un traseu academic“, aşa că intră la Academia „Ştefan Gheorghiu“ (fosta pepinieră de cadre a Partidului Comunist), rebotezată după revoluţie Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative (SNSPA), la Facultatea de Ştiinţe Politice.
Traseul „academic“ al lui Burleanu – SNSPA, apoi Colegiul Naţional de Apărare de la Universitatea Naţională de Apărare Carol I – pare neaşteptat. Numai că, descoperim, ambele instituţii au în comun faptul că sunt preferate de membrii organizaţiei ASSN, care ocupă catedre de profesori acolo.
George Maior, fost preşedinte executiv (acum onorific) al ASSN, este din 2014 şi profesor la fosta „Ştefan Gheorghiu“, acum SNSPA. Însuşi rectorul SNSPA, fostul ministru Remus Pricopie, este membru al organizaţiei ASSN. Adrian Curaj, actualul ministru al Educaţiei, este un alt membru ASSN care a devenit, recent (2012), şef de catedră la SNSPA. Mulţi alţii sunt însă cadre didactice la SNSPA de la începutul anilor 2000.

Nu toţi cei trecuţi pe la SNSPA sunt, bineînţeles, integraţi rapid în sistem. Nu despre „simplii absolvenţi” este însă vorba aici, ci de cei „aleşi”. Exemplele lui Dan Mihalache (ajuns şeful Cancelariei Prezidenţiale), al lui Ion Jinga (numit ambasador al României la ONU), al Elenei Băsescu (trimisă în Parlamentul European), al lui Ovidiu Raeţchi (deputat, membru în Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională a Parlamentului) sau al lui Eduard Hellvig (actualul şef al SRI) sunt suficient de sugestive.

Aşadar, după licenţă, Burleanu parcurge încă o etapă necesară în devenirea sa: Colegiul Naţional de Apărare de la Universitatea Naţională de Apărare Carol I (UNAp). Director al Colegiului Naţional de Apărare este profesorul universitar Vasile Mihail Ozunu, membru al ASSN şi, din 29 ianuarie 2015, chiar vicepreşedinte al organizaţiei. Aici apare şi zona de intersecţie cea mai proeminentă dintre tânărul cadru Răzvan Burleanu şi „nemuritorii“ de la ASSN – mai ales cei din Secţia de Ştiinţe Militare. Mai mulţi membri ai organizaţiei predau la Universitatea Naţională de Apărare „Carol I“. Printre aceştia, generalul Teodor Frunzeti, fost rector UNAp, colonelul Gheorghe Calopăreanu, generalul de brigadă Viorel Buţă, colonelul Gheorghe Boaru (care e şi conducător de doctorate la UNAp), colonelul Ion Mituleţu, fost secretar ştiinţific la Senatului UNAp.

Cum să-ţi faci ONG la 23 de ani. Pe ce se duc banii europeni: „structurarea şi profesionalizarea dialogului dintre societate şi decidenţii politici”

Burleanu este lansat pe orbita Sistemului după specializările urmate la SNSPA şi Colegiul Naţional de Apărare. Urmează şi el traiectoria altor tineri din generaţia sa care, după ce au fost şlefuiţi la SNSPA şi UNAp, au intrat imediat în structurile de putere, ale căror trepte le-au urcat cu viteză. Devine, la vârste foarte fragede, consilier la Primăria Municipiului Bacău, apoi expert în Comisia Juridică a Parlamentului României, angajat la Autoritatea Electorală Permanentă şi, în sfârşit, consilier în Administraţia Prezidenţială – Departamentul pentru minorităţi naţionale.
Din portofoliu nu lipseşte nici ONG-ul. În 2008 (adică la 23 de ani!), Burleanu devine copreşedinte al Institutului European pentru Democraţie Participativă – Qvorum, o organizaţie non-guvernamentală conectată la banii europeni. Şeful FRF îşi descrie astfel activitatea la acest ONG: „În ultimii ani, alături de colegii mei, am pregătit sute de tineri şi am desfăşurat numeroase programe, inclusiv la nivelul Uniunii Europene, menite să încurajeze democraţia participativă şi aplicarea exigenţelor bunei guvernări“. Şi totuşi, concret, ce face Qvorum? Răspunsul, pe site-ul aceluiaşi ONG condus – cum altfel – tot de nişte cadre instruite şi masterate la „Ştefan Gheorghiu”, alias SNSPA: „Derulează proiecte ce urmăresc structurarea şi profesionalizarea dialogului dintre societate şi decidenţii politici“.
Concluzia o trageţi dumneavoastră.