Etichete

, , , ,

colaj cruciade

La 743 de ani după ultima mare Cruciadă în Orientul Mijlociu, Franţa cheamă din nou naţiunile Europei la luptă împotriva aceluiaşi inamic şi în acelaşi loc. Marţi, uzând de Articolul 42 cu 7 din tratatul Uniunii Europene, Franţa a solicitat, pentru prima oară în istoria acestei organizaţii, solidaritatea şi sprijinul militar al ţărilor membre într-o ofensivă armată împotriva Califatului Islamic. „Franţa nu va putea fi singură în aceste teatre“, a explicat Jean-Yves le Drian, ministrul francez al Apărării, în timpul unei reuniuni a miniştrilor europeni ai Apărării de la Bruxelles.

Pare a se ajunge, astfel, în ciuda tuturor încercărilor de a evita acest lucru, la un nou conflict între Europa creştină şi lumea musulmană. Dacă Uniunea Europeană se va implica în această cruciadă modernă, va fi complicat de evitat o antagonizare a celor două religii, deoarece – după cum nota Matei Vişniec la RFI, citând analişti occidentali – cea mai mare parte a musulmanilor sunniţi, deşi nu agreează extremismul ISIS, nici nu condamnă părţile din Coran care îndeamnă la uciderea „infidelilor” care refuză să i se închine lui Allah.
Susţinuţi de facto de ţări arabe din Golf şi bazându-se pe o foarte largă masă de adepţi împrăştiată pe toată întinderea globului, luptătorii Califatului Islamic

Şefa diplomaţiei UE: „Franţa cere asistenţă de la Europa, iar Europa a spus DA“

Informaţia, difuzată de AFP, care citează surse diplomatice, este zguduitoare. E pentru prima oară în istoria UE când o ţară invocă acest articol care obligă ţările din organizaţie să sprijine militar membrul care este sub atac. Preşedintele Francois Hollande a declarat sâmbătă, după seria de atentate teroriste de la Paris, în urma cărora au murit peste 130 de oameni şi alţi 350 au fost răniţi, că „Franţa e în stare de război“.

Acum, lucrurile se precipită. „Franţa doreşte să ceară sprijinul partenerilor săi europeni – cu titlu bilateral – în limita mijloacelor de care dispun, în lupta împotriva Daech (n.r. – Statul Islamic în limba arabă) în Irak şi Siria şi o participare militară sporită din partea statelor membre în teatrele de operaţiuni unde participă Franţa“, a afirmat Jean-Yves le Drian marţi.

Federica Mogherini, şefa diplomaţiei în UE, a dat deja acordul de principiu asupra acestei cereri care poate schimba definitive cursul istoriei. „Franţa cere asistenţă de la Europa, şi întreaga Europă a răspuns DA. UE a promis suport şi asistenţă deplină“, a declarat Mogherini.

Rusia şi Marea Britanie spun DA, Germania spune NU, România ezită

Marea Britanie este deja alături de Franţa în Orientul Mijlociu, iar premierul David Cameron a trimis deja la Paris un contingent de soldaţi specializaţi în operaţiuni antitero. Francezii au deja mobilizaţi pe teritoriul naţional 115.000 de membri ai poliţiei, jandarmeriei şi armatei care încearcă să prevină noi atentate şi să dibuiască membrii organizaţiilor teroriste.

În Orientul Mijlociu, aviaţia franceză a executat sâmbătă un prim raid aerian, cu 20 de avioane, asupra unor baze ISIS. RAF (Forţele Aeriene Regale ale Marii Britanii) este deja prezentă acolo şi acţionează în coordonare cu SUA. Deşi nu e în UE, Rusia a răspuns deja cererii de ajutor şi Putin a cerut forţelor armate prezente deja în Siria să colaboreze cu francezii.

Nu toată lumea e însă dispusă în acest moment la efortul militar. Nici măcar francezii şi americanii nu iau încă în calcul o debarcare terestră în Siria. Germania a declarat deja clar, imediat după solicitarea Franţei, că nu va participa la atacurile aeriene din Orientul Mijlociu.

Nu e clară poziţia ţării noastre, deşi acordurile semnate obligă la un răspuns pozitiv. „România poate să pună la dispoziţie aeroporturi şi alte mijloace umanitare pentru rezolvarea situaţiei din Siria şi combaterea acestei grupări teroriste“, a afirmat generalul Ion Oprişor, consilier prezidenţial pentru probleme de apărare.

Întrebarea e ce se va întâmpla dacă, aşa cum scrie presa britanică, Franţa va insista ca UE să trimită trupe pe câmpul de luptă din Orientul Mijlociu.

Ultima cruciadă, între 1271-1272, a câştigat pe teren, dar a eşuat din cauza neînţelegerilor politice între aliaţi

Este pentru a zecea oară în istorie când ţările creştine ale Europei se mobilizează împotriva unui inamic musulman din Orientul Mijlociu. Între 1096 şi 1272 au avut loc nu mai puţin de nouă mari Cruciade desfăşurate, în principal, la chemarea papalităţii şi sub comanda militară a regilor Franţei şi Angliei. Luptele s-au dus în Africa de Nord, Orientul Apropiat şi Orientul Mijlociu, mai ales pentru Ţara Sfântă. Ultima Cruciadă, cea de-a IX-a, a fost condusă de Eduard I al Angliei şi de Charles de Anjou (fiul regelui Louis al VIII-lea al Franţei), dar a fost compusă dintr-o alianţă a regatelor Angliei, Franţei, Armeniei, Ciprului, Ierusalimului şi a unor triburi mongole. Ofensiva creştinătăţii a fost purtată între 1271-1272 împotriva mamelucilor, a debutat promiţător, însă a eşuat în final, când cruciaţii s-au retras din diverse cauze, mai ales politice.