Etichete

, , , , , , ,

colaj drepturi tv

Gino Iorgulescu (stânga) a încredinţat astă-primăvară contractul pentru drepturile TV ale Ligii 1 unei firme în spatele căreia s-a scris că s-ar afla Arpad Paszkany

 

Contractul drepturilor de televizare a Ligii 1 la fotbal este pe muchie de cuţit. O serie de nepotriviri ale planului iniţial cu evoluţia ulterioară a evenimentelor (dar şi constatarea că fotbalul intern nu mai este atât de atractiv pe cât se credea) a dus afacerea, în acest moment, pe minus cu aproximativ 10 milioane de euro
Afacerea drepturilor TV pentru Liga 1 la fotbal atârnă de un fir de păr. Cei care au cumpărat drepturile prin intermediul unui off-shore din Malta înregistrează pierderi foarte greu de suportat.
Intel Sky Broadcast LTD (ISB), off-shore din Malta, a achiziţionat în martie, fără licitaţie deschisă, drepturile TV ale Ligii 1 pentru următorii cinci ani contra a 27,5 milioane de euro net pe sezon. Pentru ca afacerea să devină profitabilă, această sumă şi cheltuielile cu producerea şi transmiterea meciurilor (circa 3 milioane de euro) trebuie recuperate din banii obţinuţi de la companiile de cablu şi de la abonaţi, ţintă acum utopică.

16,8 milioane de euro de la Dolce şi UPC pentru a introduce în grilă postul gratuit Look Plus

Dolce (aparţinând Romtelecom/Telekom) şi UPC, cei doi mari operatori de cablu care au inclus în grila lor de programe, gratuit, postul Look Plus, au plătit împreună, către off-shore-ul din Malta, 16,8 milioane de euro. Cel de-al doilea post care transmite Liga 1, Look TV, unde se pot vedea cele mai interesante meciuri, poate fi recepţionat doar contracost: aproximativ 2,11 euro cu TVA inclus (9,5 lei) pe lună la abonaţii Dolce şi circa 2,25 euro cu TVA inclus (10 lei) la abonaţii UPC.Dolce are circa 1,3 milioane de abonaţi, în timp ce UPC spune că are aproximativ 1,1 milioane. Aşadar, cele două reţele au împreună cam 2,4 milioane de abonaţi. Piaţa totală din România este, în acest moment, de 7,1 milioane de abonaţi la reţelele de cablu. Scăzându-i pe cei sub contract cu UPC şi Dolce, rezultă un rest de 4,7 milioane de consumatori, cei mai mulţi – abonaţi la RCS: aproximativ 3,5 milioane. Circa 1,2 milioane de gospodării, în special în mediul rural, sunt împărţite între diverse reţele locale.
Cei 2,4 milioane de abonaţi ai UPC şi Dolce dispun de opţiunea de a plăti 9,5-10 lei pe lună pentru a urmări meciurile Ligii 1 (nu se ştie cu precizie câţi abonaţi din micile reţele se mai adaugă). Din aceşti bani, la proprietarii drepturilor TV ajunge, spun surse din anturajul acestora, câte 1 euro pentru fiecare abonat, restul reprezentând TVA şi comisionul reţelelor de cablu. Aşadar, dacă toţi potenţialii clienţi ar alege pachetul care cuprinde Look TV, suma care ar rămâne la deţinătorii drepturilor TV anual, după plata TVA-ului, ar fi de 28,8 milioane de euro (2,4 milioane de abonaţi X 1 euro/lună X 12 luni).
Este însă evident că acest scenariu nu este realizabil şi o parte dintre abonaţi nu va opta pentru acest serviciu. De numărul celor care se abonează la Look TV se leagă şi succesul financiar al afacerii gândite de cei care au luat drepturile TV.

Problema e că, în toţi aceşti ani, fotbalul n-a făcut absolut nimic pentru a-şi dezvolta produsul. Şefii cluburilor au luat banii fără să-i reinvestească în creşterea nivelului de performanţă. Acum, în 2014, s-a ajuns aici, sutele de milioane plătite de televiziuni în ultimul deceniu s-au dus, fotbalul este la un nivel foarte scăzut, neatractiv, iar oamenii nu mai sunt dispuşi să plătească pentru ceva de slabă calitate.

persoană de decizie din piaţa media

În prezent, compania ISB plăteşte anual către LPF 34,1 milioane de euro, cu tot cu TVA (27,5 milioane net), pentru drepturile de televizare a partidelor din Liga 1. Fiind însă înregistrată în Malta, această firmă îşi va recupera TVA-ul, aşadar Liga 1 costă efectiv 27,5 milioane.
La aceşti bani se adaugă costuri de producţie şi transmitere a meciurilor cifrate la aproape 3 milioane de euro. Un sezon de Liga 1 costă deci ISB aproximativ 30,5 milioane de euro. Sumă care depăşeşte cu mult încasările din acest moment.

Surse: cel mult 250.000 de abonaţi la Look TV. ISB: „Numărul real e mult mai mare“

Numărul abonaţilor la Look TV era, luna trecută, foarte scăzut, spun surse din piaţă. Contactate de ProSport, Dolce şi UPC au refuzat să ofere date concrete, dar informaţiile din industria media vorbesc de cel mult 250.000 de oameni care optaseră, din iulie până în octombrie, pentru postul contracost Look TV. „Sunt zile în care nu se înregistrează nici măcar o cerere de abonare la Look TV. Cei de la UPC şi Dolce sunt foarte supăraţi“, dezvăluia în octombrie o persoană din interiorul sistemului.
„Numărul real al abonamentelor este net superior celor vehiculate. Mai mult decât atât, cel mai îmbucurător aspect este reprezentat de media de creştere lunară a abonamentelor, care în acest moment este de peste 30%“, contrează Călin Oltean, reprezentantul ISB în conducerea televiziunilor Look Plus şi Look TV.
Dincolo de semnalele din piaţă şi de poziţia oficială a ISB, situaţia audienţelor înregistrate de Steaua este relevantă. În primele etape măsurate de Kantar Media, firma care se ocupă de evaluarea numărului de telespectatori, Steaua a avut, la nivel naţional, o audienţă de 117.000 de oameni la meciul cu Gaz Metan şi 107.000 la meciul cu Petrolul. Până şi marele derby cu Dinamo, jucat pe 31 octombrie, a avut un număr minuscul de privitori, potrivit Kantar Media: 171.000 la nivel naţional, pe toate categoriile de vârstă. Aceste audienţe spun ceva despre numărul de abonaţi la Look TV, postul unde s-au difuzat respectivele meciuri.
Transformând în bani sumele vărsate de cei aproximativ 250.000 de oameni care se abonaseră până luna trecută, putem vorbi de circa 3 milioane de euro pe an care se adaugă la cei 16,8 milioane plătiţi de UPC şi Dolce pentru postul gratuit Look Plus. În aceste condiţii, deficitul după un sezon de contract s-ar ridica la circa 10 milioane de euro. Contribuţia micilor firme de cablu, operatori în special din mediul rural şi oraşele mici, reduce pierderile, dar nu poate schimba semnificativ situaţia.

30,5 milioane de euro cheltuiesc în acest sezon, cu aproximaţie, proprietarii drepturilor TV pentru a transmite Liga 1

20 de milioane de euro este suma aproximativă pe care o vor încasa, în acest sezon, proprietarii drepturilor TV din revânzarea meciurilor către abonaţi şi cablişti

Refuzul RCS de a introduce Look TV şi Look Plus în grila de programe a dat peste cap tot planul de afaceri al celor care deţin drepturile TV ale Ligii 1
„Defectarea“ RCS a redus la jumătate numărul potenţialilor clienţi
Planul iniţial al deţinătorilor drepturilor TV pentru Liga 1 arăta altfel. Se miza pe faptul că produsul urma să fie plasat în toate reţelele importante de cablu: RCS, Dolce, UPC. Din bazinul total de aproximativ 7 milioane de clienţi, chiar şi atragerea a 15% dintre abonaţi ar fi fost suficientă pentru a acoperi cheltuielile şi a asigura un profit consistent. RCS ar fi contribuit, ca şi UPC şi Dolce, cu alte milioane (minimum 8, observând că media celorlalţi doi operatori, mai mici, e de 8,4 milioane) pentru a prelua Look Plus gratuit în grila de programe. Fie şi numai 1.065.000 de oameni (15% din totalul de 7,1 milioane) abonaţi la postul contracost Look TV ar fi fost suficienţi pentru ca încasările să treacă de 37 de milioane de euro, iar proprietarii drepturilor TV să obţină profit consistent.
Aici a intervenit însă „defecţiunea“: RCS n-a căzut la pace cu ISB şi a scos Look TV şi Look Plus din reţea. Compania controlată de Zoltan Teszari este în poziţie de forţă pe piaţa românească, având aproape 50 la sută dintre abonaţi, iar pierderea principalei surse de clienţi a schimbat complet datele problemei.

Planul de rezervă

Prima măsură majoră luată de proprietarii ISB după retragerea RCS a fost mărirea presiunii pentru a introduce meciurile şi la Dolce (UPC acceptase deja), ceea ce s-a reuşit. Cea de-a doua iniţiativă a încălcat legea, UPC încercând să-şi pună abonaţii în faţa faptului împlinit. Iniţial, pachetul cu Look TV şi Look Plus a fost inclus automat în abonamentul clienţilor, fără ca aceştia să fi cerut acest lucru. Pentru a scăpa de acest cost suplimentar, oamenii ar fi fost nevoiţi să se adreseze special operatorului. În urma scandalului izbucnit, a protestelor şi a plângerilor la Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului, UPC a bătut în retragere: pachetul suplimentar este introdus în grilă individual, doar la cererea expresă a clienţilor.
Cea de-a treia măsură a vizat atragerea micilor operatori de cablu în afacere, ceea ce a mai adus Look Plus, canalul gratuit, la alte câteva sute de mii de gospodării, în special în mediul rural.
Acum se joacă, practic, un şah cu miză de multe milioane de euro. Posesorii drepturilor TV ar fi dispuşi să suporte o vreme pierderile, spun surse din piaţa media, dacă se ajunge la măcar 500.000 de abonaţi pentru Look TV, postul contracost. În această variantă, veniturile de la abonaţi ar urca spre 6 milioane de euro, deficitul s-ar reduce semnificativ şi ar începe un duel al nervilor cu RCS, companie care vizează, la rându-i, preluarea drepturilor TV la un cost cât mai mic şi, dacă se poate, în exclusivitate.

Cum s-a sinucis fotbalul românesc: sutele de milioane de euro încasate în ultimele decenii au dispărut fără urmă

Acum, businessul cu drepturile TV ale fotbalului românesc produce pierderi. Cu un bazin de cel mult 50% din numărul total de clienţi, contractul e în cumpănă, afirmă sursele din piaţă. Informaţia e negată de reprezentanţii ISB, dar, la prima vedere, cei care au intrat în această afacere – deţinătorii drepturilor TV, dar şi UPC şi Dolce – au putut constata că fotbalul intern nu mai e atât de interesant pentru oameni pe cât se credea. Cauzele sunt profunde. Competiţie coruptă, nereformată, lipsită de specialişti şi total neadaptată la cerinţele suporterilor şi ale societăţii, jefuită decenii la rând de cei care au condus-o, atât la vârful FRF şi LPF, cât şi al cluburilor, Liga 1 a rămas mult în urma fotbalului mondial, deşi banii n-au lipsit.
Din drepturile TV, de la UEFA şi din transferuri au ajuns în campionatul intern, după anul 2000, sume uriaşe, de ordinul sutelor de milioane de euro. Banii s-au evaporat fără urmă – cazurile Urziceni, Oţelul, Dinamo şi Rapid sunt emblematice –, competiţia prăbuşindu-se odată cu dispariţia fotbaliştilor de valoare. În acest moment, amatorii de fotbal sesizează uşor discrepanţa dintre meciurile anoste ale Ligii 1 şi partidele din Occident pe care le văd la TV.
Pe parcursul ultimului deceniu, patronii cluburilor au tocat zecile de milioane primite de la televiziuni fără a se considera obligaţi să ofere ceva în schimb. „Problema e că, în toţi aceşti ani, fotbalul n-a făcut absolut nimic pentru a-şi dezvolta produsul. Conducătorii cluburilor au luat banii fără să-i reinvestească în creşterea nivelului de performanţă. Acum, în 2014, s-a ajuns aici, sutele de milioane plătite de televiziuni în ultimul deceniu s-au dus, fotbalul este la un nivel foarte scăzut, neatractiv, iar oamenii nu mai sunt dispuşi să plătească pentru ceva de slabă calitate. Este un şoc pentru toată lumea lipsa de interes manifestată de români vizavi de Liga 1“, explică un factor de decizie cu mare experienţă în industria TV românească.
Prin natura poziţiei în care se află, ISB este obligată să manifeste optimism. Însă evidenţele nu pot fi negate, iar Călin Oltean îşi leagă speranţele în privinţa revenirii interesului pentru fotbalul intern de noul format al Ligii 1, cu 14 echipe: „Această schimbare a formatului Ligii 1 este singura în măsură să revigoreze atât valoarea competiţiei cât şi interesul şi efervescenţa din jurul fotbalului românesc, garantând totodată venituri substanţial mai mari şi cluburilor profesioniste de fotbal din România“.

Patru scenarii: două ipotetice şi două concrete

A) Cazul ideal: RCS preia meciurile în reţea şi absolut toţi abonaţii din România vor să vadă Look TV
7,1 milioane de abonaţi (UPC, Dolce, RCS şi operatori mărunţi) X 1 euro/lună X 12 luni = 85,2 milioane de euro. La această sumă s-ar adăuga cel puţin 24 de milioane provenind din plata principalilor operatori de cablu pentru postul gratuit Look Plus.
Profitul deţinătorilor de drepturi TV ar fi fantastic: aproape 110 de milioane încasate – 30,5 milioane plătite pentru contract şi producţia meciurilor â circa 80 de milioane de euro profit. La aceştia se adaugă micile contracte cu furnizorii mărunţi din mediul rural.
Afacerea ar fi o adevărată mină de aur, dar este clar ipotetică şi imposibil de realizat.

B) Cazul ideal fără RCS: toţi abonaţii de la UPC şi Dolce sunt convinşi să plătească în plus pentru Look TV
2,4 milioane de abonaţi (UPC, Dolce) X 1 euro/lună X 12 luni = 28,8 milioane de euro. La aceştia se adaugă 16,8 milioane de euro deja plătiţi de UPC şi Dolce pentru difuzarea gratuită a postului Look Plus.
În această situaţie, deţinătorii drepturilor TV ar înregistra câştiguri mari: 28,8 milioane încasate pentru Look TV Ă 16,8 milioane deja primite de la UPC şi Dolce pentru Look Plus – 30,5 milioane plătite pentru contract â peste 15 milioane profit. De asemenea, trebuie adăugaţi banii proveniţi din înţelegerile cu furnizorii mici.
Afacerea ar fi una fabuloasă, dar este, de asemenea, doar ipotetică şi imposibil de realizat.

C) Situaţia afacerii luna trecută
250.000 de abonaţi la Look TV X 1 euro/lună X 12 luni = 3 milioane de euro. La aceştia se adaugă 16,8 milioane de euro deja plătiţi de UPC şi Dolce pentru difuzarea gratuită a postului Look Plus şi ceva bani veniţi de la operatorii mărunţi.
În situaţia actuală, deţinătorii drepturilor TV înregistrează pierderi mari: încasări de circa 20 milioane – 30,5 milioane plătite pentru contract, producţia şi transmiterea meciurilor = pierderi de cel puţin 10 milioane de euro.
Afacerea e, în această clipă, o gaură neagră.

D) O proiecţie rezonabilă a afacerii dacă ISB şi RCS ajung la un acord
15% din 7,1 milioane de abonaţi (1.065.000 de abonaţi) X 1 euro/lună X 12 luni = 12,78 milioane de euro. La aceştia s-ar adăuga 16,8 milioane de eurodeja plătiţi de UPC şi Dolce pentru difuzarea gratuită a postului Look Plus, alţi minimum 8 milioane pe sezon plătiţi de RCS pentru acelaşi post şi ceva „mărunţiş“ de la operatorii mici.
În această situaţie, deţinătorii drepturilor TV ar înregistra un excedent excelent: 12,78 milioane de euro de la abonaţi Ă cel puţin 24,8 de milioane de la companiile de calbu – 30,5 milioane plătite pentru contract şi pentru producerea partidelor â minimum 7 milioane de euro profit.
Afacerea le aduce un câştig consistent celor care o deţin.

Costul Ligii 1: aproape 100.000 de euro pe meci

Lucrurile sunt complicate de starea în care se află acum fotbalul românesc. Campionatul e foarte slab, iar oamenii ezită să bage mâna în buzunar pentru nişte meciuri, în marea lor majoritate, plictisitoare. Împătimiţii fotbalului au la îndemână şi soluţia site-urilor de internet care transmit jocurile.
Reacţia consumatorilor la situaţia drepturilor TV duce la întrebarea: care e preţul corect pentru ceea ce mai oferă Liga 1 la fotbal în acest moment? Cum costul total al afacerii este de circa 30,5 milioane de euro anual, rezultă că preţul mediu al unei partide din campionatul intern ajunge la 99.673 de euro. Dar multe jocuri nu fac nici măcar 0,1 puncte de rating audienţă la TV, iar în tribune cu greu se strâng 1.000 de privitori.
Informaţiile sunt că RCS nu intenţionează, cel puţin deocamdată, să intre în afacere. ISB confirmă oficial această situaţie staţionară: „Nu există nicio negociere deschisă cu RCS-RDS şi nu din vina noastră“.
Operatorul de cablu care are aproape 50 la sută din piaţă joacă tare.
Astă-primăvară, RCS intenţiona să ofere 15 milioane de euro net pe sezon pentru Liga 1, spun surse din piaţa media. Adică aproape jumătate din cât valorează acum contractul.
Din acest punct de vedere, fotbalul e într-o situaţie aparent fără ieşire, dar în care a fost adus de propria corupţie şi incompetenţă. Pe de o parte, Liga 1 nu pare să-şi merite banii. Pe de alta, fără milioanele venite din drepturile TV, absolut toată lumea, de la preşedintele FRF şi selecţioner până la conducătorul ultimei clasate, este de acord că echipele ar intra în colaps. În ambele situaţii, cei păgubiţi sunt, în primul rând, suporterii. Ei sunt însă captivii unui sistem aparent nereformabil: dacă, în ultimul deceniu, banii veniţi din belşug au dispărut fără a se preocupa cineva de creşterea calităţii şi atractivităţii competiţiei, ce ne poate face să credem că, de acum încolo, acest obiectiv va fi realizat de aceiaşi „responsabili“, dar cu bani mult mai puţini?

Dolce şi UPC nu oferă informaţii, RCS vorbeşte despre tenis

Lumea televiziunii din România este una foarte puţin dispusă să-şi asume poziţii oficiale atunci când intră în discuţie banii şi aspectele comerciale ale afacerilor. Întrebările legate de drepturile TV rămân fără răspuns sau, în cel mai bun caz, primesc refuzuri politicoase atunci când urmează căile oficiale.
Pe lângă numeroasele informaţii obţinute de la diverşi factori de decizie din televiziuni şi companiile de cablu, ProSport a căutat să afle şi poziţia instituţională a principalilor actori angrenaţi în marea bătălie pentru drepturile TV. UPC şi Dolce au răspuns oficial întrebărilor adresate de ProSport informând că nu pot pune la dispoziţia publicului date legate de numărul de abonaţi la Look TV. Întrebaţi dacă intenţionează să preia în grilă posturile care difuzează meciurile din Liga 1, când şi în ce condiţii s-ar putea produce acest lucru, cei de la RCS au răspuns că transmit… turnee de tenis.