Etichete

, , , , ,

ponta_halep
Ce dracu’ e cu noi? Prospectăm neobosiţi după resurse proaspete de slugărnicie, suntem într-o permanentă căutare a zăcămintelor de obedienţă pe care apoi abia aşteptăm să le scoatem la suprafaţă. George Cosac, preşedintele Federaţiei Române de Tenis, a simţit nevoia duminică, în plină ceremonie de premiere a finalistelor de la turneul BRD Open Bucharest, să-i mulţumească din inimă conducătorului iubit. Publicul, Simona Halep, Roberta Vinci, sutele de mii de telespectatori s-au trezit, hodoronc-tronc, cu ploconelile lui Cosac la picioarele lui Victor Ponta.
Şeful guvernului, al Partidului-stat, al baronilor şi al finanţelor, prezidenţiabilul, atotputernicul, produsul sublim al dragostei politice dintre Ion Iliescu şi Adrian Năstase, pare să concentreze în mâinile sale, într-un exerciţiu de întoarcere la ceea ce a fost, cariere şi destine. O masă la miezul nopţii şi Dumitru Dragomir, om numit şi susţinut politic timp de 20 de ani la şefia Ligii Profesioniste de Fotbal, şi-a pierdut scaunul în faţa lui Gino Iorgulescu. Un semn discret şi Octavian Morariu şi-a dat seama că e cazul să se retragă de la şefia Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, pentru a-i lăsa locul lui Alin Petrache, prietenul premierului. Baschetul e la picioarele lui Sebi Ghiţă, un alt amic al primului ministru. De curând, dinspre handbal au început să apară semne că schimbarea lui Cristian Gaţu cu Alexandru Dedu miroase ciudat. În context, e cazul ca toată lumea să fie receptivă la sugestii, dacă-şi iubeşte postul…
Ce-a fost, totuşi, duminică pe terenul central de la Arenele BNR? Subit acces de slugărnicie? Nevoia imperioasă de a pupa mâna stăpânului? Câte un pic din fiecare a existat cu siguranţă – aşa ceva nu poate face nimeni fără teama de ridicolul infinit la care se expune –, dar cel mai plauzibil motiv pare a fi compunerea după dictare. Pentru că aşa merge lumea românească acum, în 2014, la 25 de ani de la momentul zero, cel în care barierele şi constrângerile au căzut. Acum nu ne mai obligă nimeni să ne gudurăm pe lângă picioarele mai-marilor zilei, dar o facem în continuare. Din obişnuinţă, din oportunism, din laşitate. Din educaţie?