messimaradona_1660237c
Marketingul încearcă să-şi salveze copilul. Aceasta este singura explicaţie plauzibilă pentru momentul jenant petrecut duminică noaptea pe Maracana, la Rio de Janeiro, atunci când Leo Messi, căpitanul Argentinei, a fost chemat la tribuna oficială după finala Mondialelor pentru a primi Balonul de Aur al competiţiei. Adidas este unicul punct comun între trofeu şi Messi la acest turneu în care megastarul fotbalului mondial n-a existat. Compania germană de echipament sportiv a dat una dintre marile lecţii de cinism atunci când a optat pentru acest produs doar pentru că-l are sub contract. Şi, totodată, semnalul pentru reluarea campaniei neobosite de eludare a realităţii în faţa a miliarde de oameni care trebuie învăţaţi ce să aprecieze, ce să cumpere, la cine să se închine.
Dezastrul începuse să se profileze imediat după faza grupelor. Munca a mii de oameni, cheltuielile de miliarde, infinitele minute de reclamă, geniile din agenţiile de publicitate stoarse ca să ridice un fotbalist bun şi atât până în stratosferă – toate s-au dus de râpă pe gazoanele Mondialului. Generaţii de copii şi tineri au văzut, şocaţi, că mai întâi Ronaldo, apoi Messi, superstarurile care în jocurile lor video sunt Dumnezeii fotbalului, se chinuie în realitate cu echipe şi fotbalişti de doi bani – sau, cel puţin, aşa ştiau ei din ce văzuseră la FIFA 2014…
Tot castelul de marketing s-a dărâmat în câteva meciuri. Cristiano Ronaldo a ieşit din grupe. Leo Messi, superstarul, cel înălţat de toţi publicitarii din lume la nivelul lui Diego Maradona, s-a dezumflat penibil după ce a trecut de grupe, adică atunci când conta. O pasă de gol în cele patru meciuri eliminatorii înseamnă nimic. Pur şi simplu, omul pe care Zeul Marketing îl alesese drept înlocuitor al lui Maradona n-a fost capabil de nicio fază care, apoi, prelucrată în laboratoare, să-l legitimeze ca succesor al lui Maradona…
Coşmarul a luat sfârşit duminică, în minutul 120 al finalei cu Germania. Apoi, din secunda imediat următoare, s-a repornit maşinăria de propagandă. Imaginile spun totul: FIFA l-a extras pe bietul argentinian din anonimat aproape împotriva voinţei sale. Până şi produsul de lux al industriei sportive era jenat, sătul, plictisit de circul penibil. A primit Balonul de Aur pentru cel mai bun jucător al competiţiei şi a părăsit tribuna oficială discret, fără niciun zâmbet, cu capul plecat. O picătură de decenţă în oceanul de cinism al celor care măsluiesc la masa profitului ierarhiile din teren…
Eforturile sunt în zadar. Messi nu va fi niciodată Maradona. De asta a început să-şi dea seama şi el. Va înscrie, probabil, din nou 120 de goluri în sezonul următor, în competiţii mai mari sau mai mărunte, pentru echipa sa de club. Va mai primi nişte Baloane de Aur. Se vor mai scrie nişte tone de articole laudative despre el. Dar nu va fi suficient.Spre deosebire de Messi, „El Pibe d’Oro“ are fundamentul solid al geniului său fotbalistic. Publicitarii ar trebui să şteargă toate clipurile din lume cu driblingurile fabuloase de la Mondialul din ’86, să spele creierele tuturor celor trecuţi de 35 de ani, să distrugă toate cărţile scrise despre meciurile de legendă şi să scoată în afara legii folclorul microbiştilor din toată lumea, pentru ca, vreodată, prefabricatele să-i ia locul „Butoiaşului atomic“.
Cifrele spun totul. În 2014, cu Elveţia în „optimi“, cu Belgia în „sferturi“, cu Olanda în semifinale şi cu Germania în finală, Messi (27 de ani) a reuşit zero goluri şi o singură pasă de gol. În 1986, cu Uruguay în „optimi“, cu Anglia în „sferturi“, cu Belgia în semifinale şi cu Germania în finală, Maradona (26 de ani la acel moment) a dat 4 goluri şi două pase de gol…

P.S. Lionel Messi, desemnat de FIFA cel mai bun jucător al Mondialului din 2014 şi laureat cu Balonul de Aur al Adidas pentru această ispravă, nu se regăseşte în echipa ideală a competiţiei. Explicaţia: în cel mai bun 11 s-a pătruns pe baza cifrelor, a randamentului contorizat sec de softurile specializate. Cifrele n-au auzit de raţiunile de publicitate…