Etichete

, , , , ,

Germany-Kit-Brazil-World-Cup-2014-Desktop-Wallpaper

Numai din laboratoarele nemţilor puteau ieşi asemenea grozăvii: roboţei disciplinaţi şi muncitori, ca toţi nordicii, cărora li s-a grefat, prin cine ştie ce transplant nemaivăzut, fantezia şi glezna fină a sudicilor. La sfârşit, când savanţii de la Deutscher Fußball-Bund au terminat operaţia, şi-au dat jos mănuşile, ochelarii de protecţie şi au rostit „ridicaţi-vă şi jucaţi fotbal!“, un veritabil monstru al lui Frankenstein a apărut în lumea fotbalului.
Naţionala Germaniei care marţi seară a masacrat Brazilia la ea acasă, 7-1 în semifinalele Campionatului Mondial, nu aduce cu nimic din ce a cunoscut, până acum, acest pământ în materie de fotbal. În Lumea Nouă a apărut pe neaşteptate o rasă necunoscută, nişte găligani numai muşchi, muncitori şi tari ca stânca, tenaci până în pânzele albe, capabili însă şi de sclipiri, driblinguri încântătoare şi un joc de pase năucitor. Nu se ştie cum, la Belo Horizonte harurile au încurcat vestiarele şi s-au bulucit toate în camera nemţilor.

7-1 cu Brazilia, de marţi, a început în 1994, cu înfrângerea în faţa Bulgariei

Pentru ca Germania să facă tocmai acasă la Brazilia cel mai mare scor din istoria semifinalelor de Campionat Mondial a fost însă nevoie de un plan gândit pe termen lung şi născut din luciditate. La începutul anilor 2000, pentru şefii federaţiei de la Berlin devenise evident că fotbalul lor era în declin, fotbaliştii tot mai limitaţi, iar stilul de joc – arhaic. Disciplina şi tenacitatea ţineau în continuare naţionala la un anumit nivel, uneori chiar bun, dar semnalele de alarmă se înmulţeau. Germania fusese bătută de Bulgaria în „sferturile“ Mondialului din ’94, apoi, după un ultim triumf la Europenele din ’96, a început alunecuşul. 0-3 cu Croaţia în „sferturile“ Mondialului din ’98 şi eliminarea din grupe la Euro 2000 şi 2004 n-au fost băgate sub preş de norocoasa calificare în finala Mondialului din 2002. Nu era de ajuns pentru o naţională care, între 1966 şi 1990, câştigase două titluri supreme şi jucase alte trei finale.

Tehnica şi instinctul pentru minge sunt partea turcă. Disciplina, atitudinea şi determinarea sunt partea germană a fotbalului jucat de mine.

Mesut Ozil, mijlocaş al naţionalei Germaniei care marţi a învins Brazilia, în semifinalele Mondialelor, cu 7-1

Semnalele erau cum nu se poate mai proaste, în Germania a început atunci o dezbatere profundă. „Cauzele erau multiple. Fotbalul se schimbase, iar stilul lor clasic nu mai era suficient. S-a constatat că a scăzut drastic numărul de copii care veneau la fotbal. Iar cei care ajungeau aici, îndestulaţi de traiul bun, nu aveau suficientă ambiţie. Trebuia făcut urgent ceva“, îmi povestea în 2006, înainte de startul Mondialului organizat de Germania, fostul mare jucător Marcel Răducanu, stabilit la Dortmund de la începutul anilor 1980 şi posesor al unei şcoli de fotbal.
„Nemţii sunt conştienţi că n-au şanse să câştige acest Mondial. Sunt foarte mulţumiţi cu o semifinală, pentru că ştiu unde au ajuns cu planul de reconstrucţie. Dar aveau nevoie de acest turneu final pentru a reaprinde motoarele, pentru a reintra în circuit.“

Nicio minune. Doar studii, calcule, muncă

La Mondialul din 2006, Germania n-a strălucit. Muncitoreşte, şi-a atins obiectivul şi a luat locul 3. Noua generaţie părea că n-are niciun chichirez. Pe teren alergau nişte blonzi ceva mai puţin talentaţi decât generaţiile dinaintea lor. Numai că, în spate, industria fotbalului duduia. „Este o politică implementată sistematic, de ani buni, de cooptare a copiilor de emigranţi. S-a stabilit o legislaţie favorabilă, dacă eşti un băieţel sărac, fără posibilităţi, şcolile de fotbal sunt obligate să te accepte cu reduceri masive de cheltuieli, care merg, uneori, până la gratuitate. Turcii, africanii, esticii care au venit aici sunt mult mai talentaţi decât nemţii. Şi, mai ales, mult mai motivaţi, mai determinaţi să iasă la suprafaţă. Văd asta zi de zi, la şcoala mea de fotbal“, explica Răducanu.
Au fost ani mulţi de muncă şi de rezultate amestecate. Lipsea ceva, dar semnele începeau să se vadă – finala Europeanului din 2008, victoria cu 4-0 asupra Argentinei în „sferturile“ Mondialului din 2010.
În 2014, la opt ani după acea discuţie cu Răducanu, Germania a făcut carne de mici din Brazilia la ea acasă, dându-i cele mai multe goluri încasate de această naţională în 100 de ani de existenţă. Printre titularii Germaniei la rezultatul unic în 20 de ediţii ale Mondialelor, Sami Khedira (pe jumătate tunisian), Mesut Ozil (cu strămoşi turci), golgheterul Miroslav Klose (născut în Polonia) şi Jerome Boateng (pe jumătate ghanez).