Etichete

, , , , , ,

Dragomir_DNA_evz.ro_Sursa foto: Evz.ro

În urmă cu trei ani, scriam materialul de mai jos în paginile „ProSport” fără sentimentul că e posibil ca, pe termen măcar mediu, lucrurile să se schimbe în vreun fel. De atunci, lucrurile s-au precipitat spectaculos şi în România şi – nesperat – în fotbalul românesc. „Îngroapă-te, tată, în acte pentru orice chestie, cât de mică“, era deviza lui Dumitru Dragomir, fost deţinut de drept comun, fost ofiţer de miliţie, fost şef de club de fotbal şi, după Revoluţie, timp de 20 de ani, şef la Liga Profesionistă de Fotbal. Nimic, nicio dezvăluire, niciun scandal, niciun matrapazlâc, nicio învârteală nu părea că-i poate atinge lui „Corleone“ fie şi un fir de păr. Azi, pe 7 aprilie 2014, când anchetatorii i-au percheziţionat proprietăţile şi l-au luat la audieri pentru spălare de bani în problema drepturilor TV pentru Liga I la fotbal, prejudiciul estimat de procuror fiind de 3 milioane de euro, mitul Dragomir s-a prăbuşit. Cade astfel unul dintre ultimele vestigii ale comunismului, iar fragmenul de mai jos, scris cu atâta amărăciune de Gabriel Liiceanu în „Despre minciună“, începe, în sfârşit, să-şi piardă din actualitate. La aproape un sfert de secol după căderea comunismului.

Motto
Dacă frica de pedeapsa care stă la pândă dispare, dacă răul poate fi comis fără ca el să fie pedepsit, atunci orice mijloc de a-l îngrădi dispare şi el. Prăbuşirea unui regim corupt deschide, în acest caz, apariţia unei corupţii şi mai mari încă. Regimul comunist în varianta Ceauşescu ajunge astăzi – lucru halucinant la prima vedere – să fie regretat tocmai pe fondul noii corupţii generate şi redublate de puii lăsaţi vii care au ieşit, cohortă, din burta monstrului ucis. Reciclarea acestora în două direcţii precise – oameni de afaceri şi politicieni – a compromis deopotrivă afacerile şi politica
Gabriel Liiceanu

Folosind raţionamentul lui Gabriel Liiceanu, aşa cum este explicat în “Despre minciună”, se poate spune că fotbalul românesc se află acum în zodia Spânului, adică trăim într-un regat în care Răul a învins, iar Harap Alb a rămas un anonim. Acelaşi Liiceanu oferă explicaţia acestui destin tragic: actul de justiţie întrerupt în 1990, atunci când lacheii lui Ceauşescu şi trepăduşii regimului comunist au scăpat de pedeapsă. Transpus în fotbal, acest lucru înseamnă că vechii conducători s-au întors în funcţii în scurt timp (sau chiar nu au plecat deloc), cu şi mai multă forţă şi tupeu.

În episodul de astăzi din “Blaturile fotbalului” vom apela la memoriile celui mai îndreptăţit om să vorbească despre felul în care acest sport a fost infestat de Securitate. Mircea Angelescu, activistul de partid care a condus fotbalul românesc în ultimele două decenii de dinainte de 1989 şi, apoi, în primii ani de după Revoluţie, a realizat grozăvia la care a luat parte timp de aproape trei decenii şi, într-un târziu act de pocăinţă, a decis, în ultimii ani ai vieţii, să dea cărţile pe faţă.
În „35 de ani la cârma fotbalului”, carte apărută în 2003, Angelescu a vorbit despre abuzurile comise de Armată şi de Interne, de felul în care Steaua şi Dinamo au dominat fotbalul, dar mai ales, în volumul II, despre felul în care Securitatea a controlat acest sport, stare prelungită până de curând.
Autorul cărţii s-a stins din viaţă în 2009.

“Am subestimat răul din Dragomir
Fostul şef al Ligii este descris ca fiind coordonatorul securiştilor din fotbal şi principalul vinovat pentru colapsul LPF.

Mircea Angelescu, omul care, din 1970 până în 1996, a făcut parte aproape neîntrerupt din conducerea fotbalului românesc, nu lasă loc de echivoc: Dumitru Dragomir, fost ofiţer de miliţie, până acum câteva luni preşedintele LPF, a fost şeful Securităţii în fotbal. Eminenţa cenuşie a acestui sistem diabolic a fost Constantin Anghelache, ofiţer acoperit de Securitate şi bun prieten al lui Mircea Lucescu. Despre fraţii George Constantin şi Viorel Păunescu, de asemenea – se scrie în carte – apropiaţi de Securitate, aflăm că au încercat în 1994, împreună cu alţi ofiţeri, să dea o “lovitură de stat” în fotbal şi să-şi subordoneze întreaga federaţie. Iar Nicolae Badea ar fi fost doar întruparea în civil a Ministerului de Interne la Dinamo.
Mecanismul nu putea funcţiona, evident, fără subordonaţi. Pe lângă coordonatorii acţiunii, infiltraţi – după cum spune Mircea Angelescu – la vârf în FRF şi LPF, mai sunt deconspiraţi o sumedenie de alţi “oameni de fotbal” cu epoleţi, reciclaţi ca şefi pe la cluburi mai mici, observatori la ligă sau angajaţi în funcţii mărunte la federaţie.

“Influenţa creşte continuu”

Nominalizat de Mircea Angelescu drept capul Securităţii în fotbalul românesc, Dumitru Dragomir este descris într-un capitol special, intitulat “De 25 de ani, Dumitru Dragomir ocoleşte adevărul”. Autorul se căia amarnic, dar tardiv, pentru că, după Revoluţie, l-a readus în prim-plan pe fostul său acolit. “Rememorând activitatea mea în fotbal, în special după Revoluţie, recunosc eroarea de a subestima ce e rău în Dumitru Dragomir. Ani de-a rândul am aşteptat ca, într-un fel sau altul, lucrurile să se îndrepte pe făgaşul normal. Însă aşa ceva nu s-a întâmplat; dimpotrivă, ele s-au agravat din ce în ce mai mult pentru că unii oameni din fosta Securitate – cum ar fi, de pildă, Dumitru Dragomir – nu vor să lase locul unor persoane corecte, mai ales tinerilor, care sunt într-adevăr pregătiţi pentru a conduce fotbalul românesc. Mai mult, influenţa lor creşte continuu mai ales începând cu anii ’96-’97, de când Dumitru Dragomir şi alţii au ajuns în fruntea LPF”.

“Persoane compromise s-au infiltrat adânc”

Mircea Angelescu a fondat LPF în 1993 şi a fost ales preşedinte al acestui for de două ori, mai întâi până în 1995, apoi, până în 1999. Acest al doilea mandat a luat brusc sfârşit în 1996, când Mircea Angelescu a suferit un atac cerebral. În locul său a fost ales Dumitru Dragomir. Fostul preşedinte îl acuza pe succesorul său că i-a distrus şi risipit toată munca. Angelescu îl caracteriza pe Dragomir drept “eroul negativ, coordonatorul altor oameni de fotbal din Securitate”. Ceea ce urmează se constituie acum într-un fel de mărturie postumă: “Din 1996, problemele importante au căpătat cursuri nefavorabile în fotbalul profesionist, în special sub dictatura lui Dumitru Dragomir. (…) El a fost ofiţer în Ministerul de Interne, iar în 1987-1989 Dumitru Dragomir – preşedinte, Radu Matei – vicepreşedinte şi Mircea Stoenescu – preşedintele secţiei de fotbal Dinamo Victoria au dus o politică nefastă, dăunătoare în campionatul Diviziei A. Au fost persoane înalte şi oameni în fotbal din fosta Securitate care au împins la maximum înălţarea clubului Dinamo Victoria. În frumosul sediu din Calea Griviţei nr. 71 munceau oamenii din Securitate, dar şi din fotbalul de la Victoria”.
Apoi, „bomba”: „Dumitru Dragomir era şi este principalul coordonator privind persoanele din fotbal ale fostei Securităţi; de altfel, lărgirea influenţelor nefaste a dus la implicarea mai multor persoane compromise, care s-au infiltrat adânc, printre altele şi în FRF”.

Eu l-am cunoscut foarte bine (n.r. – pe Dumitru Dragomir) şi impresia mea este detestabilă. Mi-ar fi plăcut teribil ca în acest timp să apară măcar un articol în care să se scrie despre el lucruri bune, să văd măcar o mică schimbare la el, însă am aşteptat în van. El, în loc să se îndrepte, mai rău strică
Mircea Angelescu,
fost şef al FRF, în 2003

“Ca o concluzie, trebuie să arătăm că elevii lui Tudor Postelnicu (n.r. – ministrul de interne al lui Nicolae Ceauşescu) şi ceilalţi oameni din Securitate l-au întrecut cu mult peste aşteptări ca ipocrizie şi agresivitate. Aşa sunt Dumitru Dragomir şi alţii, care au ştiut să se infiltreze în FRF! În felul acesta stau lucrurile. Iar oameni ca Dumitru Dragomir, pentru care nu am nici un fel de consideraţiune, stau în fruntea conducerii LPF şi implicit, în FRF”
Mircea Angelescu
fost şef al FRF, în 2003

„Anghelache, eminenţa cenuşie a caracatiţei“
Fostul colonel de Securitate, descris drept sfătuitorul lui Postelnicu, strategul Cooperativei şi mâna dreaptă a lui Mircea Lucescu, este acum conducător la Dinamo şi principalul sfătuitor al patronului clubului şi nepotul său, Ionuţ Negoiţă.
Colonelul de Securitate Constantin Anghelache, după Revoluţie conducător al clubului Rapid în perioada Mircea Lucescu, apoi preşedinte la Tricolorul Breaza şi, acum, din nou, conducător la Dinamo Bucureşti, este descris, în cartea lui Mircea Angelescu, drept “creierul” întregii structuri care controla, din umbră, fotbalul românesc.
Sub titlul “Constantin Anghelache – principalul ajutor al lui Tudor Postelnicu”, autorul explică: “Colonelul Constantin Anghelache a fost mâna dreaptă a lui Tudor Postelnicu în Departamenul Securităţii Statului din Ministerul de Interne, în ceea ce privea fotbalul, şi cred că mai mulţi oameni din fotbal ştiu de amestecul lui. (…) În cartea sa (n.r. – Prin Imperiul fotbalului) nu se vorbeşte nimic de anumiţi 10 ani, mai precis de anii ’80, când fostul colonel Constantin Anghelache activa în cadrul Ministerului de Interne, Departamentul Securităţii, fiind mâna dreaptă a lui Tudor Postelnicu în ceea ce privea fotbalul dinamovist. În toţi aceşti ani, înainte de Revoluţie, a fost umbra lui Tudor Postelnicu.
Am arătat cum a fost în trecut şi este încă fotbalul dinamovist şi câtă atribuţiune a avut Departamentul Securităţii, respectiv Constantin Anghelache, înainte de decembrie 1989, câte dedesubturi şi câte ilegalităţi s-au putut face cu ajutorul lui C. Anghelache şi Tudor Postelnicu”.

“Dinamo, Victoria, Moreni – construcţia lui Anghelache”

Aflăm că Constantin Anghelache, actualul partener de afaceri al lui Mircea Lucescu şi conducător la Dinamo, până la Revoluţie membru al UM 0107/AVS, unitate specială a Centrului de Informaţii Externe care se ocupa cu activităţile de comerţ exterior în regim ultrasecret şi gestiona operaţiunile AVS (Aport Valutar Special – bani din contrabandă cu arme şi droguri, vânzarea evreilor născuţi în România, schimburi comerciale, comisioane confidenţiale şi contracte ale întreprinderilor de comerţ exterior), este cel care a conceput, de fapt, Cooperativa: “Dinamo Bucureşti, Dinamo Victoria şi Flacăra Moreni, toate aceste trei echipe, au fost şi creaţia, construcţia lui Constantin Anghelache. Caracatiţa dinamovistă a fost şi rodul lui Constantin Anghelache. (…) Constantin Anghelache nu a fost un oarecare, dimpotrivă, el a ştiut să se bage sub aripa lui Tudor Postelnicu şi să ia exemplul rău pe care îl reprezenta el (…)”.

Surpriză de final

Finalul poveştii îl cunoaştem. Să apelăm, totuşi, la gândurile fostului coleg al lui Anghelache, Mircea Angelescu: „Surpriza mare a fost când Constantin Anghelache a devenit directorul general al clublui Rapid, în 1998, împreună cu Mircea Lucescu, antrenorul principal al formaţiei feroviare. (…) În plus, Constantin Anghelache este şi membru al Biroului Executiv al FRF din anul 2000, el a fost numărul unu înainte de Revoluţia din 1989, considerat eminenţa cenuşie a a formaţiilor care făceau parte din Securitate!”. Autorul n-a mai apucat să-l vadă pe ofiţerul de Securitate întors „acasă“, la Dinamo…

Ionel Piscanu, ofiţer în Ministerul de Interne, întâi organizator de fotbal la Dinamo Victoria şi apoi preşedintele clubului Flacăra Moreni, la fel ca şi ceilalţi, şi el a ştiut de transferurile jucătorilor
Mircea Angelescu
fost şef al FRF

“Umbra lui Ceauşescu la FRF”
Îndârjirea cu care foştii slujitori ai Securităţii s-au ţinut de funcţii în fotbal a fost motivul pentru care acest sport s-a prăbuşit în incompetenţă şi haos.
Conducătorii de până mai ieri ai fotbalului românesc ne prezintă dezastrul ca pe o consecinţă a faptului că a căzut comunismul. Regimul democratic este principalul motiv pentru care toate lucrurile merg rău, ne-a spus Dragomir. Iată şi părerea lui Mircea Angelescu: “Încă mai sunt în FRF oameni cu funcţii mari care au slujit înainte de Revoluţia din 1989 securitatea comunistă şi care, şi la ora actuală (n.r. – 2003), se bagă în faţă cu interes. Umbra lui Nicolae Ceauşescu şi a lui Tudor Postelnicu a fost şi va rămâne aici atât timp cât unii dintre conducătorii FRF nu vor să accepte ideea că vremurile s-au schimbat şi că în România trebuie eradicată Securitatea din fotbal. Ei s-au cramponat şi se cramponează de funcţiile şi scaunele pe care le au, mai exact – preşedinţi de onoare în FRF, preşedintele LPF, preşedinţi de cluburi importante, diverşi oameni din anturajul LPF şi aşa mai departe”.

Conspiraţia fraţilor Păunescu
La mijlocul anilor ’90, fotbalul românesc ar fi fost la un pas de a intra pe mâna unei organizaţii tutelate de foşti ofiţeri de Securitate.
O poveste aparte, confirmată indirect, printr-un dialog redat în carte, şi de Mircea Sandu, o reprezintă tentativa unor oameni din Securitate de a prelua controlul asupra fotbalului.
Mircea Angelescu susţine că vârful de lance al planului au fost fraţii Păunescu. “Cei trei fraţi Păunescu – Valentin (n.r. – decedat între timp), Viorel şi George Constantin – au făcut şi continuă să facă parte din cercul celor ce-au ştiut să se implice atât în Securitate, cât şi în fotbalul românesc. (…) Am auzit că George Constantin Păunescu fusese ofiţer de grad înalt în Ministerul de Interne, mai exact, colonel de Securitate şi, respectiv, director în Ministerul Comerţului Exterior de atunci”, spunea Angelescu.

Monstruoasa coaliţie

Puciul a început în decembrie 1992, când s-a constituit Asociaţia “Naţional Fotbal Club”, organizaţie care reunea diverşi oameni cu bani şi funcţii, al cărei preşedinte a fost ales George Constantin Păunescu. Din această calitate, afaceristul a devenit, până în 1998, şi preşedinte onorific al FRF. Iată cum descrie Mircea Angelescu componenţa acestei asociaţii. “În rândul membrilor fondatori ai Asociaţiei Naţional Fotbal Club se află mai mulţi oameni, printre care Cataramă Viorel, Dănescu George Ion (fost ministru de interne, decedat între timp), Victor Stănculescu (fost ministru al apărării, acum încarcerat pentru genocid), dar şi foşti securişti din Ministerul de Interne, Dună Constantin (Banca Ion Ţiriac) – fiica lui căsătorită cu Valentin Ceauşescu – şi Mâşu Ştefan, fost securist la Ministerul Comerţului Exterior, Bobei Eugen, fost securist tot la Ministerul Comerţului Exterior, Arnăutu Eugen, fost securist la Ministerul de Interne”.
Scopul NFC, înfiinţată iniţial în ideea de a ajuta fotbalul, a fost, în realitate, după cum spune Mircea Angelescu, de a acapara FRF, LPF, Steaua şi Dinamo. Concluzia lui Mircea Sandu, trasă în faţa lui Mircea Angelescu: “Se vede clar ce intenţiona George Constantin Păunescu: planul, socoteala lui vădită era să extindă la maximum pentru a acapara fotbalul românesc. (…) Ei au încercat să aibă putere absolută în fotbalul românesc”.

Mircea Sandu: “Vroiau să acapareze în întregime FRF”

Bătălia finală pentru FRF s-a dat, după cum i se confesa Sandu lui Angelescu, în anul 1995. În tabăra adversă: George Constantin, Viorel şi Valentin Păunescu, generalul George Ioan Dănescu, Dumitru Dragomir, Duna Constantin, iordanianul Fathi Taher. Cei 200.000 de dolari împrumutaţi de ultimul către FRF ar fi constituit pretextul. “De fapt, voiau să acapareze în întregime FRF, să facă ei din ea un instrument docil, iar Naţional Fotbal Club să devină proprietatea lor. Într-un cuvânt, vroiau să deţină puterea atât la FRF, cât şi la cele două mari cluburi, Steaua şi Dinamo”, explica Mircea Sandu. Venirea Convenţiei Democratice la putere, în 1996, a stopat brusc atacul fostei Securităţi asupra FRF.
În parte, planul a reuşit în final, pentru că Dumitru Dragomir (semnatar al protocolului, în calitate de reprezentant al clubului Dinamo în 1993) a fost până acum câteva luni şef la LPF, generalul George Ioan Dănescu (decedat în 2002) a condus, până în 1996, la Dinamo şi Petrolul, în timp ce fraţii Păunescu au condus Craiova (1992-1996) şi Steaua (1998-2003). Fathi Taher a fost, la un moment dat, asociat cu Copos la Rapid.

Oamenii politici din fosta Securitate, atât fraţii Păunescu (n.r. – George Constantin şi Viorel), cât şi alţi oameni, se pare că s-au luat după modelul practicat actualmente la Dinamo, în privinţa tutelării
Mircea Angelescu

Nicolae Badea şi-a arătat influenţa”
Fostul ginere al lui Ion Dincă ar fi, susţinea Angelescu, umbra întotdeauna prezentă a Internelor în fotbalul dinamovist.
Prezenţa lui Nicolae Badea, ginere al lui Ion Dincă (fost înalt demnitar comunist), în fruntea clubului Dinamo era privită de Mircea Angelescu tot ca o dovadă că, în realitate, gruparea roş-albă este controlată tot de vechile structuri. “Iată unele întâmplări pe care Nicolae Badea nu le-a lăsat să treacă neobservate şi în care a avut multă contribuţie, fiind sprijinit şi de socrul său, Ion Dincă (n.r. – unul dintre cei mai temuţi, bogaţi şi influenţi demnitari ai regimului comunist), şi înainte de Revoluţia din decembrie 1989, şi după. Mai mult, Nicolae Badea şi cu Gabriel Popoviciu, fiind ginerii lui Ion Dincă, adică clanul ginerilor lui Ion Dincă, au făcut agoniseli de sute de milioane de dolari pe spinarea oamenilor de rând care munceau cinstit. (…) După ce a fost numit preşedinte la FC Dinamo, Nicolae Badea mai tare şi-a arătat puterea de influenţă în fotbalul românesc; asta a fost situaţia în 1999, adică influenţa din ce în ce mai puternică şi umbra Ministerului de Interne a fost întotdeauna prezentă în fotbalul dinamovist”, conchidea Mircea Angelescu în 2003.

Tabel
Lista lui Angelescu
Persoana (funcţia) – Caracterizarea lui Angelescu
Dumitru Dragomir (preşedintele LPF) – “principalul coordonator privind persoanele din fotbal ale fostei Securităţi”
Constantin Anghelache (fost director general la Rapid, membru în Comitetul Executiv al FRF până în 2009) – “el a fost numărul unu înainte de Revoluţie, considerat eminenţa cenuşie a a formaţiilor care făceau parte din Securitate”
George Constantin Păunescu (patron la Universitatea Craiova între 1992 şi 1996, preşedinte onorific al FRF până în 1998) – “a făcut şi continuă să facă parte din cercul celor ce-au ştiut să se implice atât în Securitate, cât şi în fotbalul românesc
Nicolae Badea (preşedintele Consiliului de Administraţie la Dinamo) – “influenţa din ce în ce mai puternică şi umbra Ministerului de Interne”

Alte personaje din fotbal nenominalizate în cartea lui Mircea Angelescu, dar care au făcut parte din structurile de putere ale fostului regim cominist
Nume (funcţie) Ce a fost
George Copos (patron la Rapid) – membru în CC al UTC
Ioan Niculae (patron la Astra) – ofiţer de Securitate
Gigi Neţoiu (fost acţionar la Dinamo, patron la Rocar) – ofiţer de Securitate