Etichete

, , , , , , , , , , , , ,

CRAIOVA PSP23695

A fost odată: Craiova Maxima, campioana unei mari iubiri

La finele anilor 70, poetul Adrian Păunescu, arhitectul marii echipe din Bănie, făcea eforturi disperate pentru ca jucătorii “Ştiinţei” să-şi apere corect şansele. / Legendarii Balaci, Cămătaru, Ştefănescu, Beldeanu şi Tilihoi se regăsesc printre fotbaliştii acuzaţi de antrenorul Teaşcă, dar şi de Păunescu şi de Eugen Barbu, că vindeau meciurile.

Există lucruri despre care nu se vorbeşte. Subiecte tabu. Odată fixate în memoria colectivă, evenimentele sunt idealizate de trecerea anilor, transformându-se în mituri şi legende. O astfel de legendă este “Craiova Maxima”. Sintagma inventată de Adrian Păunescu – poetul de curte al familiei Ceauşescu şi omul care a vegheat din umbră la ascensiunea formaţiei din Bănie în anii ’70-’80 – a devenit poate cel mai important brand al Olteniei. Construită cu talent şi efort, Universitatea Craiova de acum peste trei decenii, echipa de care s-au îndrăgostit milioane de români, a intrat în istoria fotbalului nostru drept prima formaţie care a reuşit să străpungă plafonul mediocrităţii, calificându-se în semifinalele Cupei UEFA – ediţia 1982-1983.
Dintotdeauna, despre excepţionala generaţie care a inspirat cel mai frumos imn al fotbalului nostru, “Campioana unei mari iubiri”, s-a vorbit numai la superlativ. Tocmai de aceea, episodul de faţă al serialului “Blaturile fotbalului românesc” a fost greu de scris. E dificil ca oamenii să afle, după atâţia ani, că între o poezie care cânta Universitatea şi două intervenţii la federaţie, Adrian Păunescu tuna şi fulgera în vestiar, acuzându-i pe idolii de mai târziu că vând meciurile.

 

Ruşine! Jenă! Dar cui spun eu toate acestea? Unui campionat în care, în loc de aplauze, se aude un imens foşnet, ca un difuzor dat la maximum, un imens foşnet de bani negri!
Adrian Păunescu
în “Flacăra”, după Craiova – Dinamo 1-1

Evenimentele din acest episod au ca punct de plecare memoriile lui Constantin Teaşcă, antrenorul care a petrecut pe banca Universităţii Craiova sezonul 1976-1977. Se conturează, parcurgând capitolul din cartea „Păpuşarii” dedicat perioadei petrecute în Bănie, o listă impresionantă de meciuri despre care Teaşcă scrie, negru pe alb, că au fost vândute de elevii săi – cu toţii, mari vedete ale fotbalului nostru. Aflăm lucruri incredibile: au încercat să-i determine pe fotbalişti să joace corect chiar conducătorii judeţului Dolj şi ai oraşului Craiova! Adrian Păunescu bătea săptămânal drumul de la Bucureşti în Bănie, unde participa la şedinţe. S-au dat afară jucători celebri sub acuzaţia că nu-şi apăraseră corect şansele şi toată lumea era disperată văzând că Ilie Balaci, cel supranumit mai târziu “Minunea Blondă”, e pe cale să-şi risipească enormul talent apucând pe căi lăturalnice.

“Caii troieni” ai steliştilor în Bănie
Încă din startul campionatului, Constantin Teaşcă a simţit lucruri necurate. Antrenorul nota: “Steliştii au reuşit, cu concursul unor linge-blinde, dar mai ales folosindu-se de câţiva cai troieni, să ne învingă cu 2-0 (…)”. Era etapa a doua a sezonului 1976-1977. Situaţia găsită la echipă l-a lăsat pe noul tehnician cu gura căscată: “Drept răspuns la preocuparea mea de a le spori veniturile, de a-i reafirma pe unii uitaţi şi de-a afirma (prin echipă) pe alţii, recepţionam o uluitoare, o incredibilă rezistenţă, o totală lipsă de răspundere. Capii rebelilor erau pe mai departe Deselnicu şi Oblemenco, la care se adăugaseră Purcaru, Berneanu, Piţurcă, juniorul Ciobanu, Cămătaru…”.

 

Lider al acestei parodii (n.r. – cu Dinamo) a fost din nou Beldeanu, urmat de această dată îndeaproape de noul căpitan al echipei Universitatea Craiova, Ştefănescu, de fostul căpitan Balaci şi de mai proaspătul Tilihoi…
Adrian Păunescu
în Flacăra, după Craiova – Dinamo 1-1

Eugen Barbu: “Pe Balaci îl suspectez de sabotaj”
În revista “Săptămâna”, Eugen Barbu comenta astfel partida Dinamo–Univ. Craiova 2-1, disputată în etapa a 13-a, pe 14 noiembrie 1976: “(…) După o greşeală în apărarea alb-albaştrilor, scorul a devenit 2-0, autorul principal al acestui gol fiind Ilie Balaci, pe care-l suspectez de sabotaj şi pe care, în locul lui Teaşcă, l-aş ţine multe etape pe tuşă sau l-aş trimite după Deselnicu. (…) Cu o înaintare formată din Ciobanu şi Geolgău, era greu să înscrii mai mult de un punct, deşi ocaziile au fost foarte clare şi destul de numeroase, numai că Balaci n-a vrut ca această echipă îmbrăcată în tricouri albe să se întoarcă cu un punct sau două acasă”.
Un alt fotbalist emblematic pentru Universitatea, regretatul Ion Oblemenco, era şi el acuzat de Eugen Barbu că a vândut meciul din deplasare, cu FCM Galaţi, în urma căruia “s-a căpătuit”. Oblemenco şi Deselnicu au şi fost scoşi, de altfel, din echipă de Teaşcă, pe motiv că sunt recalcitranţi la antrenamente şi vând meciuri.

“Pehlivani care fac comerţ”
Adrian Păunescu îi acuza pe Beldeanu, Ştefănescu, Balaci şi Tilihoi că au vândut meciul cu Dinamo, ajutându-i pe “roş-albi” în lupta cu Steaua.
Divizia A din anii ’70 se asemăna foarte tare cu Liga I de astăzi în materie de meciuri aranjate. Prima etapă a returului, 16 martie 1977, la nici două săptămâni după marele cutremur. Nu lipsea, bineînţeles, nici “omul cu geanta”. Povesteşte Teaşcă: “(…) Progresul avea în acel edec, zis nea Marinică, pe lângă un mare sufletist, şi un prestigios aranjor. Târziu am aflat că-şi găsise 1-2 cai troieni în cetatea noastră, codificând aranjarea punctelor astfel: dacă în faţa cabinei o să ţină o sacoşă în mâna stângă, sunătorii sunt stivuiţi. (…)”. Teaşcă menţionează, totuşi, că blatul a căzut şi meciul s-a jucat, până la urmă, corect. Antrenorul comenta, ironic, că probabil “jucătorii au confundat mâna stângă cu dreapta”.

18Teasca

Se agrava trucarea unor meciuri din partea câtorva jucători. Uneori, rămâneai surprins că printre ei s-ar putea număra şi Ştefănescu, Balaci, Marcu, Crişan, Cămătaru, căci de Beldeanu nu se mai discuta, el era cunoscut de mult ca un autentic cal troian! Atmosfera ilicită nu se destrăma
Constantin Teaşcă
antrenor la Univ. Craiova în sezonul 1976-1977

“Atmosfera ilicită nu se destrăma”
Avalanşa de meciuri dubioase îl lăsa fără replică pe antrenor. Practic, nu este vedetă acum venerată de microbişti care să nu poarte povara unor acuzaţii cât se poate de grave: “(…) Mai interesant însă era faptul că se agrava trucarea unor meciuri din partea câtorva jucători. Uneori, rămâneai surprins că printre ei s-ar putea număra şi Ştefănescu, Balaci, Marcu, Crişan, Cămătaru, căci de Beldeanu nu se mai discuta, el era cunoscut de mult ca un autentic cal troian! Deşi ultimul tren luase cu el pe Deselnicu, Oblemenco şi Purcaru (n.r. – scoşi din lot), atmosfera ilicită nu se destrăma”.
Scenariul de după blaturi era, în esenţă, cam acelaşi: sosea Păunescu de la Bucureşti, conducerea clubului şi a judeţului intra în şedinţă cu fotbaliştii, aceştia din urmă erau mai întâi criticaţi şi ameninţaţi, apoi îşi luau angajamentul solemn că se vor îndrepta. Totul dura câteva zile, până la următoarea tentaţie: “(…) ne vedeam puşi în situaţia să constatăm pe viu că febra aranjării punctelor de jucători se transformase în boală grea!”.

“Miroase a şmecheie măruntă şi degradantă”
Cel mai mare scandal a fost făcut însă de “Bardul de la Bârca” spre finalul sezonului, după remiza de acasă cu Dinamo, 1-1 în etapa 30. Acuza Păunescu: “Pe culmile neruşinării! Cedând un punct acasă adversarilor lor de miercuri – aflaţi în competiţie pentru titlul naţional numai cu Steaua la ora de faţă – craiovenii au înclinat mult şansele de a câştiga campionatul către Dinamo, comiţând, pentru a nu ştiu câta oară în acest campionat, un fapt imoral, care merita să fie sancţionat. Jocul m-a scârbit, m-a îndurerat şi m-a ajutat să-mi cicatrizez definitiv rana iubirii pentru această echipă. Nu merită dragoste, nu merită interes. E o grupare de pehlivani, de indivizi care, când vor, joacă extraordinar, şi în rest fac comerţ cu aparenta lor cădere de formă. Ruşine! Jenă! Dar cui spun eu toate acestea? Unui campionat în care, în loc de aplauze, se aude un imens foşnet, ca un difuzor dat la maximum, un imens foşnet de bani negri! Miroase a şmecherie măruntă şi degradantă… Universitatea nu a vrut să joace, a mers încetinel pe teren, unde doar Cămătaru părea nevinovat. Ceilalţi toţi se jucau de-a jocul. Lider al acestei parodii a fost din nou Beldeanu, urmat de această dată îndeaproape de noul căpitan al echipei Universitatea Craiova, Ştefănescu, de fostul căpitan Balaci şi de mai proaspătul Tilihoi… Mi se pare că excluderea din campionat a campioanelor cumpărării de puncte şi a campioanelor vânzării de puncte, sau acolo unde este cazul a jucătorilor vinovaţi, ar rezolva situaţia”.

 

După o greşeală în apărarea alb-albaştrilor, scorul a devenit 2-0, autorul principal al acestui gol fiind Ilie Balaci, pe care-l suspectez de sabotaj (…). Ocaziile au fost foarte clare şi destul de numeroase, numai că Balaci n-a vrut ca această echipă îmbrăcată în tricouri albe să se întoarcă cu un punct sau două acasă
Eugen Barbu
în “Săptămâna”, după Dinamo – Craiova 2-1

Concluzie
“Sunt convins de trişaj”
Măcar dintr-un punct de vedere, spune Teaşcă, oltenii nu făceau discriminări: negociau şi cu echipele mari, şi cu cele mici. Eşecul din etapa a 25-a, 0-1 în deplasare, cu Hunedoara, a stârnit indignare. Teaşcă i-a acuzat pe Balaci şi pe Beldeanu că au trântit meciul. Cităm din fişa lui Beldeanu înaintată conducerii de către antrenor: “Element disociant, cu o etică ce frizează cinstea, corectitudinea”.
Concluzia şedinţei cu echipa şi mai-marii judeţului, la care a asistat şi Adrian Păunescu: “(…) avertisment întregului lot faţă de incorectitudinile observate până acum, iar noi vom continua să clarificăm enigma acestor câteva jocuri dubioase”.

“Conducătorii au coborât în cabina mistificatorilor”
Discuţia a fost absolut inutilă: “Adrian (n.r. – Păunescu) era entuziasmat de cuvintele jucătorilor la şedinţă şi chiar convins că vor demonstra loialitatea faţă de echipă. (…) Dar iată că 0-0 a fost rezultatul meciului Universitatea – FC Constanţa în Bănie (n.r. – etapa 26). O lume consternată, dispusă să intre în ring, a rămas minute în şir la locul scamatoriei. Dacă spectatorii rămăseseră pironiţi locului, nevenindu-le să creadă până unde merge mârşăvia, conducătorii (care în pauză au coborât în cabina mistificatorilor pentru a-i privi mai de aproape) au plecat mâhniţi”.
A doua zi, directorul Moraru anunţa în şedinţa cu echipa: “Comportarea unor jucători mă face să cred că nu sunt corecţi, să-i bănuiesc de incorectitudine. Dacă la Hunedoara, unde am văzut meciul, am avut dubii, acum după jocul de ieri, sunt convins de trişajul la care se pretează”.

Bilanţ
Craiova, trei titluri în şapte ani
Constantin Teaşcă a fost adus, în 1976, într-un moment important din istoria clubului Universitatea Craiova. Echipa obţinuse performanţe mari, dar intrase în declin. După locul 2 în 1973 şi titlul din 1974 urmase căderea: locul 3 în 1975 şi locul 6 în 1976, în acest ultim sezon fiind însă, până spre final, în pericol iminent de retrogradare (în etapa a 28-a, “Ştiinţa” ocupase locul 13, la doar două puncte de 16, prima poziţie sub linie). După mandatul lui Teaşcă, echipa a avut iniţial o cădere (locul 6 în 1978), apoi a urcat abrupt spre cea mai frumoasă perioadă din istoria clubului: titlul în 1980 şi 1981, locul 2 în 1982 şi 1983, locul 3 în 1984, câştigarea Cupei în 1977, 1978, 1981 şi 1983 şi, desigur, faimoasa calificare în semifinalele Cupei UEFA – 1983.

Amiciţie
Teaşcă a văzut finala cu Ioaniţoaia

Finalul sezonului 1976-1977, petrecut la Craiova, a fost caracteristic pentru Titi Teaşcă. Intrat în conflict cu fotbaliştii, antrenorul a plecat de la echipă, deşi Universitatea se clasase pe locul 3 în campionat şi se calificase în finala Cupei României. Sperând că va aplana conflictul, Adrian Păunescu şi conducerea clubului au anunţat că Teaşcă a suferit o criză de rinichi. “Aşa am ajuns eu bolnavul închipuit al lui Moliere”, nota tehnicianul.
Finala câştigată de Craiova, 2-1 (0-0) cu Steaua, a fost urmărită de la Sinaia de Teaşcă, din faţa televizorului, alături de Ovidiu Ioaniţoaia. Pe atunci reporter la revista “Flacăra”, actualul director de la „Gazeta sporturilor“ fusese trimis să realizeze un reportaj alături de antrenorul uneia dintre finaliste.

Balaci: “Aveam 5.000 de lei primă dacă luam titlul, iar dacă pierdeam, puteam lua şi 50.000!”
“Minunea blondă” spune că antrenorul Teaşcă a fost adus pe linie politică la Craiova şi „s-a înrăit” după ce încercat zadarnic să-l dea afară din echipă, dar mărturiseşte că a „trântit“ meciuri pentru bani.
Ilie Balaci recunoaşte că marea echipă a Universităţii Craiova se implica în jocuri de culise şi explică în ce context se întâmpla asta: “Nu contest că am trântit şi meciuri! Inclusiv când în joc erau trofee. Dar noi aveam 5.000 de lei primă dacă luam titlul sau 3.000 de lei dacă luam Cupa, iar dacă pierdeam, puteam lua şi 50.000! Sunt curios: cine ar refuza aşa ceva? Aveam o familie de întreţinut, toţi erau în aceeaşi situaţie…”.
Cel mai mare fotbalist din istoria fotbalului craiovean îi face un scurt portret şi acuzatorului Titi Teaşcă: “El însuşi a fost un păpuşar al fotbalului, după cum şi-a intitulat şi cartea. Multă lume îi atribuie merite în formarea Craiovei Maxima, dar e fals. E o mare diferenţă între echipa folosită de el şi cea care lua Cupa după ce fusese dat afară. Atât în componenţa echipei, cât şi în aşezarea jucătorilor pe teren. Spuneţi-mi un singur trofeu luat de Teaşcă! El a fost adus politic la Craiova de către Păunescu şi Eugen Barbu. La timpul acela, oamenii nu ratau nici un cantonament. Stăteau cu noi, se băgau şi la joc… Ca şi cum noi am fi fost echipa Uniunii Scriitorilor…”.
Despre acuzaţiile aduse de Teaşcă, Păunescu şi Barbu, că le-ar fi vândut dinamoviştilor meciurile, Balaci spune sec: “Mai bine ne tăiam un picior decât să le dăm puncte!”. Acesta aminteşte şi de momentul zero al conflictului: “A vrut să ne dea afară. Pe mine şi pe Beldeanu. Faptul că nu ne-a putut da afară şi că l-am dat noi pe el l-a înrăit”.

Blaturi din sezonul 1976-1977
Lista lui Constantin Teaşcă
Etapa 2: Steaua – Univ. Craiova 2-0
Etapa 9: FC Constanţa – Univ. Craiova 2-3
Etapa 13: Dinamo – Univ. Craiova 2-1
Etapa 17: Jiul Petroşani – Univ. Craiova 1-0
Etapa 18: Univ. Craiova – Progresul 5-0
Etapa 25: Corvinul Hunedoara – Univ. Craiova 1-0
Etapa 26: Univ. Craiova – FC Constanţa 0-0
Etapa 30: Univ. Craiova – Dinamo 1-1

Notă: Teaşcă menţionează explicit că în două cazuri blatul a eşuat. Mai întâi în deplasarea de la Constanţa, unde l-a obligat pe Balaci, care “juca la adversari”, să bată penalty-ul decisiv, apoi în prima etapă a returului, cu Progresul, meci disputat la doar câteva zile după catastrofalul cutremur din 4 martie 1977

“Cai troieni”
Jucătorii acuzaţi de Teaşcă
Ilie Balaci
Costică Ştefănescu
Dumitru Marcu
Zoltan Crişan
Rodion Cămătaru
Aurică Beldeanu
Marius Purcaru
Nicolae Tilihoi
Ion Oblemenco
Petre Deselnicu

Eu eram la început atunci, aveam vreo 18 ani, nu prea jucam. Cine să vină la mine să aranjeze? Nu ştiu dacă se făceau chestii, pentru că eu abia venisem. Dar aşa zicea Teaşcă. Atunci când câştiga, era meritul lui. Când pierdea, spunea că l-au vândut jucătorii. Nu agrea vedetele

Rodion Cămătaru
fost atacant al Craiovei Maxima

IMG_1366

Teaşcă a fost adus politic la Craiova de către Păunescu şi Eugen Barbu. Veneau cu noi şi-n cantonamente, de ziceai că suntem echipa Uniunii Scriitorilor”
Ilie Balaci
despre instalarea lui Teaşcă la Craiova