Subiectul graţierii lui Gică Popescu – idée care a animat şi divizat România în ultimele zile – s-a închis marţi, o dată cu mesajele transmise de cele două persoane care contau în această ecuaţie: preşedintele României şi fostul fotbalist. Într-o intervenţie televizată, Traian Băsescu a pus capăt disputei neaşteptat de tranşant, cu argumente forte şi greu de combătut: nu-l va graţia pe Popescu, aşa cum nu a făcut nici cu altcineva în cel de-al doilea său mandat ca şef al statului, pentru a nu da un semnal negativ luptei anticorupţie.
Preşedintele României a explicat că, indiferent de simpatia pe care ar putea s-o poarte faţă de un personaj sau altul, preferă să dea încredere şi sprijin total justiţiei. Este un argument puternic, de înţeles şi care pune punct oricăror alte comentarii. „Am plecat de la premisa că, între un om pe care l-am respectat şi îl respect, l-am admirat şi îl admir, îl cunosc mai bine sau mai puţin, între un astfel de om şi a respecta un judecător am preferat să respect judecătorul, pe care nici nu îl cunosc“, a fost fraza cu care Băsescu a pus punct subiectului.
Cel de-al doilea semnal pare să vină chiar de după gratii. Cu câteva ore înainte ca şeful statului să facă această declaraţie, „Gazeta sporturilor“ a publicat, pe site-ul său, o informaţie „pe surse“ conform căreia Gică Popescu ar intenţiona, printr-o scrisoare deschisă, să informeze opinia publică de faptul că nu va cere graţierea. Cu asta, această afacere speculată politic de indivizi precum Victor Ponta, Crin Antonescu şi Valeriu Zgonea s-a închis de la sine.

Oameni care compromit tot ce ating

Fără să reneg ideea exprimată marţea trecută, la câteva ore după pronunţarea sentinţei, că Gică Popescu – care nu e un infractor de meserie – ar fi putut beneficia de un gest de bunăvoinţă, argumentele prezentate de Traian Băsescu m-au convins. Într-adevăr, România se află acum într-un moment al luptei împotriva infracţionalităţii şi a corupţiei în care nu-şi permite gesturi care în altă ţară ar putea părea normale, dar aici ar fi interpretate drept slăbiciuni de o populaţie deja prea tare asediată de mentalităţi interlope. „Normalitatea“ în care trăiesc românii de atâta timp este aceea a lumii în care legile nu se respectă, în care şpaga e literă de lege, în care impostura, nepotismul, hoţia, şmecheria, slugărnicia reprezintă căile spre succesul în viaţă. Contraofensiva legii, începută în ultimii ani, întâmpină din acest motiv o opoziţie îndârjită nu numai din partea clasei politice şi a interlopilor care o susţin, ci şi din partea unei mari părţi a populaţiei, care a ajuns să nu mai înţeleagă rostul actului de justiţie.
Sunt deja suficiente semne şi declaraţii venite din partea actualei puteri care indică faptul că, din toamnă, odată cu preluarea ultimei pârghii în stat, preşedinţia, toate progresele făcute în ultimii ani de justiţie vor fi şterse cu buretele. „Sistemul Băsescu, obişnuiţi-vă, încă 11 luni va face rău, va băga oamenii în închisori, va distruge cât va putea. Dar, dacă am rezistat nouă ani şi o lună, mai rezistăm încă 11 şi oamenii aşteaptă ca noi, PSD, să închidem epoca neagră Băsescu“, spunea Ponta în decembrie. „Nu vom deţine puterea până când nu vom controla Justiţia“, spunea în 2012 şi „eminenţa cenuşie“ a actualei puteri, Dan Voiculescu. Favorizarea infractorilor – ce se petrece în Parlament te lasă literalmente fără cuvinte – se face déjà pe faţă, ostentativ. Presiunea e uriaşă. Într-adevăr, nu e momentul ca bandiţii să primească o încurajare în plus, iar graţierea lui Popescu asta ar simboliza acum, chiar dacă fostul fotbalist nu face parte din această categorie a bandiţilor.
Modul absolut greţos în care premierul României, preşedintele liberalilor şi şeful Camerei Deputaţilor au încercat să se bage în seamă pe acest subiect doar pentru a ciupi câteva voturi şi a-şi promova planul de sprijinire a clasei interlope cu proiectul amnistiei şi graţierii a compromis, de altfel, orice iniţiativă punctuală în privinţa lui Gică Popescu.

P.S. Iată-mă şi coada de topor a clanului Becali! Marţea trecută, atunci când am avansat la Sport.ro şi Naşul TV această idee preluată şi rostogolită apoi în spaţiul public de ziarişti, foşti sportivi şi politicieni, nu mi-am imaginat amploarea pe care urma s-o ia discuţia, dar nici că voi fi acuzat de corupţie. Timp de 14 ani, între 1998 şi 2012, am fost ameninţat, ademenit, insultat, obstrucţionat de clanul Becali şi slugile sale (nenumărate în fotbalul românesc). O perioadă (lungă) de timp, ziariştii care scriau despre blaturi, despre hoţii, despre transferurile dubioase de jucători, despre sumele care dispăreau pe drum (şi găsite, unele, acum de procurori), se puteau număra pe degete.
Dar acum, când totul s-a încheiat – vorba regretatului Tamango, la regretatul Radio Guerrila, „Binili învinge!“ –, când „gogomăniile“, „invenţiile“, „prostiile“ despre care am scris atâţia ani au fost confirmate de judecători, m-am trezit că, de fapt, sunt omul infractorilor. Chiar foşti colegi au scris, voalat sau direct, că tabăra celor care cer graţierea lui Popescu e populistă şi interesată material. Traian Băsescu a susţinut şi el miercuri seară că discuţia privind graţierea lui Gică Popescu ar fi, de fapt, o campanie plătită. În aceeaşi situaţie ca şi mine, „plătit de hoţi“ şi „disperat după imagine“, se află Grigore Cartianu. Şi el, de-a lungul anilor, protagonistul a nenumărate momente tensionate cu clanul Becali. Dar asta nu (mai) contează acum. După război…