faraoaneleDin 2014, copiii din Faraoanele, Vrancea, vor trebui să fie atenţi să nu scape manualele digitale în WC-ul turcesc din spatele şcolii. Foto: Adevarul

Elevii se cacă-n fundul curţii, un sfert din şcolile României se încălzesc cu lemne, încă nu e electricitate în toate locurile unde se învaţă, iar ministrul Pricopie vrea manuale electronice pentru copiii de clasa I. Cea mai săracă ţară din Uniunea Europeană implementează un proiect vizionar, la care n-au cutezat să se înhame naţiuni aflate la ani-lumină distanţă pe scara civilizaţiei. Ce nu se potriveşte în tabloul ăsta?
Chiar şi pentru profani, proiectul pe care USL îl pregăteşte acum, „digitalizarea“ învăţământului primar – dotarea cu „tablete“ a prichindeilor de 6 şi 7 ani – ridică nişte semne de întrebare şi probleme pe care guvernanţii nu doar că nu le-au soluţionat, dar nici măcar nu şi le-au pus.

Vă mai aduceţi aminte? Clasa I. Primele zile. De câte ori aţi scăpat Abecedarul pe jos? De câte ori, în toiul hârjoanei, n-aţi primit/dat un manual în creştetul colegului de bancă? Cui nu i s-a întâmplat să-şi uite vreun caiet sau o carte în clasă? La 7 ani, nu-i poţi cere unui copil să înţeleagă valoarea obiectelor: „Mamă, să ai grijă de tableta asta ca de ochii din cap! Valorează o grămadă de bani, va trebui să înveţi după ea tot anul!“. Şi nu numai un elev, ci mai multe generaţii, aşa cum se întâmpla, până acum, cu manualele „de hârtie“.
Aici apare prima problemă: e mai mult decât probabil ca foarte multe din aceste tablete electronice care vor fi distribuite în şcolile României să se defecteze/să fie stricate/să se piardă/să fie furate încă din primele luni. Asta presupune un efort uriaş din partea bugetului de stat, care va trebui să comande alte aparate, să le înlocuiască pe cele devenite nefuncţionale.

În şură, cu tableta

Învăţământul românesc n-a evoluat foarte mult de la epoca organizării lui, în secolul al XIX-lea, de Spiru Haret. Sunt probleme majore, mai ales în mediul rural, în a-i convinge pe toţi părinţii că şcoala e importantă pentru copiii lor, iar condiţiile în care elevii sunt siliţi să înveţe sunt, adesea, inacceptabile pentru Europa mileniului III.
Cu fiecare început de an în învăţământ, presa nu pridideşte în a prezenta situaţia reală a şcolilor din România. Profesori şi copii nevoiţi să ţină orele în şură, şcoli nefuncţionale, clase încălzite cu lemne (sau, varianta hard, neîncălzite deloc), clădiri fără curent electric şi utilităţi elementare (toalete, apă). Aceasta este România reală, profundă, România orăşelelor, comunelor, satelor şi cătunelor în care locuiesc, în continuare, peste 50 la sută dintre oameni.
Iată doar câteva dintre problemele reale ale Ministerului Învăţământului. Pe fundalul acestui sistem subfinanţat cronic, măcinat de sărăcie, neajunsuri şi corupţie, cu cadre didactice tot mai prost pregătite şi demotivate, vine iniţiativa guvernului USL de a introduce manualele electronice la clasa I şi clasa a II-a.

Proiecte futuriste într-o ţară medievală

Un sistem revoluţionar, precum cel al învăţământului digital, presupune organizare impecabilă, infrastructură puternică, specialişti, resurse, experienţă. Va fi un efort substanţial nu numai financiar, ci şi uman şi de know-how. Bani pentru implementare, reţele, servere, specialişti care să bată toate şcolile ţării pentru a pune pe picioare sistemul. Presupune servicii de mentenanţă prompte şi competitive – eventual, un specialist gata să intervină în fiecare şcoală, pentru că problemele (chiar mărunte) vor fi din abundenţă.
Guvernul României a ratat toate ţintele de informatizare a sistemului administrativ, care a rămas, într-o copleşitoare majoritate, încă la nivelul de acum 50-60 de ani. Plata impozitelor şi a amenzilor se face tot prin cozi nesfârşite la ghişee, instituţiile nu comunică între ele, la cele mai multe dintre casierii nici măcar nu se poate plăti cu cardul, iar site-urile ministerelor, administraţiei locale şi ale companiilor de stat sunt ridicole, nefuncţionale şi inutile.
În acest peisaj, transformarea învăţământului într-unul digital ar fi o premieră absolută pentru autorităţile româneşti. Cum se va pune la punct un sistem atât de complex, care va pune în legătură mii de şcoli, un sistem central şi colectivul de specialişti care va elabora şi actualiza informaţia? Cine va asigura aceste resurse şi unde vor fi găsite?

Le-am luat-o înainte americanilor, dar avem pantalonii rupţi în fund

Statul român s-a dovedit, în ultimii 100 de ani, incapabil să rezolve probleme elementare. Avem, în continuare, localităţi fără instituţii de învăţământ, unde copiii sunt condamnaţi la analfabetism, promiscuitate, ratare. Avem prichindei obligaţi să străbată drumuri periculoase, râuri cu poduri şubrede, păduri populate cu sălbăticiuni, să meargă kilometri (uneori, zeci!) până într-altă localitate, acolo unde nu s-a închis şcoala (încă). Avem părinţi care-şi trimit odraslele la şcoală mai mult pentru corn şi lapte, pentru că n-au ce mânca acasă.
Înainte de a asigura accesul tuturor copiilor la educaţie, înainte de a asigura condiţii umane în toate şcolile, înainte de a ridica nivelul de pregătire pentru cadrele didactice, înainte de a promova competenţa şi profesionalismul prin depolitizarea sistemului de învăţământ şi înainte de a limita corupţia, guvernul Ponta a stabilit că prioritate trebuie să aibă manualele electronice.

Toată povestea oscilează între proverbul „chelului tichie de mărgăritar îi trebuie“ şi bancul cu rusul Ivan care întreabă la Radio Erevan: „E adevărat că le-am luat-o înainte americanilor?“ „Răspundem: da, e adevărat!“ „Şi chiar o să stăm înaintea lor?“ „Nu, că avem pantalonii rupţi în fund!“
Situaţia ar părea absurdă, operă a unor idealişti care au pierdut complet contactul cu realitatea, dacă experienţa nu ne-ar învăţa că răspunsul e, de obicei, prozaic: nişte „băieţi deştepţi“ vor fi abonaţi la acest nou izvor de bani de la buget. Firma care va pune mâna pe contracte va avea asigurată, pe vecie, o cifră de afaceri colosală, piaţă de desfacere şi profit cât cuprinde. Numai cu întreţinerea acestui sistem câţi bani se pot deconta!
A cui şpagă mai e şi asta?

P.S. Am postat doar citeva dintre problemele copiilor şi ale învăţământului din România, gasite la o simpla cautare pe site-ul adevarul.ro cu cuvintele „scoala” si „elevi”. Înainte să vrem pe Lună, trebuie să ne punem coviltir la căruţă.

http://adevarul.ro/educatie/scoala/foto-romania-2013-2014-scoli-evul-mediu-isi-asteapta-elevii-ore-sute-unitati-invatamant-1_5235e325c7b855ff5687bd6c/index.html

http://adevarul.ro/locale/bistrita/cu-toaleta-300000-lei-elevii-dobric-isi-fac-nevoile-fundul-curtii-1_5234ad79c7b855ff5682c30f/index.html

http://adevarul.ro/locale/arad/peste-suta-unitati-scolare-mediul-rural-nu-autorizatie-sanitara-1_52302006c7b855ff566d8b9b/index.html

http://adevarul.ro/moldova/social/asistentii-medicali-scoalape-cale-disparitie-1_52452508c7b855ff56cedce8/index.html

http://adevarul.ro/educatie/scoala/sondj-30-elevi-parinti-cred-exista-coruptie-scoli-licee-aproape-jumatate-dat-bani-cadouri-1_523fec1bc7b855ff56b555e0/index.html

http://ro.stiri.yahoo.com/educa%C5%A3ia-%C3%AEn-rom%C3%A2nia-pe-pile-o-profesoar%C4%83-denun%C5%A3at-211959189.html