pb-120404-diamonds-02.photoblog900Muncitori în minele de diamante din Sierra Leone. Corporaţia lui Beny Steinmetz le-a promis locuitorilor case noi, condiţii civilizate de trai, investiţii şi multe altele. Când africanii au cerut respectarea contractului, au fost împuşcaţi de armată.

Este, practic, nulă posibilitatea ca Traian Băsescu, preşedintele României, să nu ştie modul în care Beny Stainmetz, principalul acţionar de la RMGC, a procedat în alte ţări unde a concesionat zăcăminte de metale şi, mai ales, ce au făcut companiile sale în respectivele zone. Presupunând că niciunul dintre cele aproape 500 de rapoarte înaintate de serviciile secrete nu ar fi conţinut elemente privind această faţă a dosarului „Roşia Montană“, preşedintele putea, totuşi, să afle totul, cu lux de amănunte, de la biroul său de presă.

Săracă ţară bogată, faza pe Africa

Ziarista (pe atunci) de investigaţii Liviana Rotaru a documentat în 2008 legăturile dintre România, Steinmetz şi zăcămintele diamantifere din Sierra Leone, acolo unde populaţia locală a fost împuşcată când a protestat împotriva condiţiilor de muncă şi de trai, după ce compania miliardarului israelian promisese marea cu sarea. Ancheta a apărut în Evenimentul zilei, dar, după trecerea ziarului la Dan Andronic, textul a dispărut din arhivă. Iată-l, integral, pe un alt site care l-a preluat: http://ziarero.antena3.ro/articol.php?id=1226389593.
Acelaşi miliardar, aceeaşi reţetă, altă ţară: Guineea: publicaţia „The New Yorker“ (http://www.newyorker.com/reporting/2013/07/08/130708fa_fact_keefe), citată de Adevărul (http://adevarul.ro/news/eveniment/razie-locuinta-principalului-actionar-gabriel-resources-1_52318994c7b855ff56749e9d/index.html), scrie despre modalitatea dubioasă prin care zăcămintele de fier de la Simandou au fost date de statul african, pe nimic, către firma lui Beny Steinmetz.
În Sierra Leone, pentru controlul asupra minelor diamantifere s-a purtat un război civil soldat cu 2,5 milioane de morţi. Miza: zăcământul evaluat la 1.000.000 de carate (1 carat măsoară 0,2 grame). Sierra Leone are, la puţin peste 6 milioane de locuitori, un PIB de 8 miliarde de dolari şi este printre cele mai sărace ţări ale lumii. Guineea, de asemenea între codaşele nivelului de trai, are un PIB de 11 miliarde de dolari la o populaţie de 10 milioane de locuitori, în timp ce zăcământul cedat „investitorilor“ străini este evaluat, acum, la 140 de miliarde de dolari. România, una dintre cele mai sărace ţări din Europa, are la Roşia Montană un zăcământ pe care specialiştii îl estimează la 200-350 de tone de aur şi circa 1.500 de tone de argint. Statul a cedat licenţa printr-o licitaţie trucată (http://www.riseproject.ro/articol/documentele-confidentiale-ale-afacerii-rosia-montana/), beneficiile României din această afacere sunt neclare şi nesigure, iar rezultatul va fi o distrugere ireversibilă a mediului şi a unor vestigii istorice. Politicienii şi autorităţile s-au încolonat în spatele companiei care vizează exploatarea zăcământului, în ciuda protestelor populaţiei şi a tuturor avertismentelor emise de specialişti că metoda de extragere este deosebit de periculoasă.

Idioţi, infractori sau ambele?

Ce au în comun, totuşi, ţările africane şi ţara noastră, pe lângă zăcăminte preţioase şi nivelul scăzut de trai? Modul în care politicienii, în frunte cu şefii acestor state, au apărat sau apără interesele populaţiilor pe care le reprezintă. „Cei din Guineea care au semnat acest contract sunt idioţi, criminali sau ambele?“, a exclamat miliardarul sudanez Mo Ibrahim, vis-à-vis de condiţiile acceptate de guvernul african pentru a-şi concesiona comoara care, singură, ar fi putut scoate ţara din subdezvoltare.
Revenind la afirmaţia din debutul textului, dar şi la felul în care clasa politică reprezintă interesele companiilor străine în dauna interesului naţional, explicaţia indirectă a acestor gesturi poate fi găsită într-un interviu acordat pentru „Financial Times“, anul trecut, de Beny Steinmetz. Miliardarul despre care se spune că ar fi apropiat de serviciile secrete israeliene (Mossad) a vorbit atunci de acuzaţiile privind modul de a face afaceri: este filosofia sa să profite de „oportunităţi într-un mod agresiv“, pentru că, oricum, „trebuie să te mânjeşti pe mâini“ pentru a-ţi atinge scopurile…

 

P.S. „Distrug munţii, munţii noştri dispar. Câştigă mulţi bani din asta, iar noi suntem păcăliţi“. Doar un fragment din povestea minelor de aur de la Cajamarca, din Peru. De fapt, povestea pe care ne temem să n-o trăim şi noi. Am ajuns la film prin intermediul blogului „larisaghitulescu.wordpress.com“, înţeleg însă că a fost tradus şi postat pe net de cei de la Biziday (excelenta emisiune a lui Moise Guran, de la TVR). Le mulţumesc şi vă invit să urmăriţi un documentar mai dur decât filmele de la Hollywood.