Etichete

, , , , , , ,

O luptă Gică Popescu – Florin Prunea pentru şefia FRF, aşa cum se profilează în urma evenimentelor de azi, are toate şansele să fie nu numai interesantă, dar şi benefică pentru fotbalul românesc. În sfârşit, s-ar alege dintre oameni tineri, capabili să reformeze acest sistem corupt şi ruinat de echipa anchilozată a lui Mircea Sandu, personificarea haosului care a guvernat România după 1990.

Atât Gică Popescu, cât şi Florin Prunea sunt oameni inteligenţi, capabili nu numai să elaboreze nişte proiecte coerente, dar şi să schimbe, prin închegarea unor echipe administrative noi, criteriile incompetenţei, nepotismului şi corupţiei care par să funcţioneze acum la toate nivelurile. Aşadar, oricare ar câştiga dintre cei doi foşti coechipieri ai generaţiei de aur, trebuie să-i credităm cu încredere şi un capital de răbdare substanţial, măsurabil în ani, înainte de a concluziona dacă administraţia lor e benefică sau ba. Dincolo de aceste observaţii, haideţi să privim puţin în spatele cortinei.

Nume sonore, programe tentante, umbre neclare în culise

Gică Popescu pare în spate deja nume sonore: Hagi, Ilie Dumitrescu, Stelea. Toţi au un capital de imagine uriaş. Şi toţi, în frunte cu „Baciul“, sunt apropiaţi de clanul Becali. Popescu porneşte cu un avantaj important faţă de Prunea. În lipsa lui Mircea Sandu, e marele favorit la fotoliul de preşedinte al FRF. Are experienţa bătăliei din 2005, pierdută după o luptă dură cu „Naşul“. Dispune de resursele agenţiei de publicitate a prietenului său Mihai Neguţ, iar executarea unei campanii electorale profesioniste poate fi decisivă. Are, cu siguranţă, aşternută pe hârtie componenţa echipei administrative. Vor fi multe lucruri noi pe care le va aduce.
În acelaşi timp, legătura cu dubioşii fraţi Becali e, din nou, o piatră de moară atârnată de gleznele sale, la fel ca-n 2005. Toată suflarea fotbalului îşi va pune întrebarea: „Cât de autonom va fi Popescu la FRF?“.

„Baciul“ are atârnată şi tinicheaua dosarului transferurilor, în care a fost deja condamnat de Tribunalul de Apel, înainte ca Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să retrimită cauza spre rejudecare. Nici Hagi, cel care ieri a anunţat că are un plan de redresare a sectorului de copii şi juniori, nu mai este cu imaginea nepătată. Meciurile dubioase ale Viitorului, echipa sa, în ultimii doi ani ridică mari semne de întrebare asupra concordanţei dintre vorbele şi faptele sale. „Regele“ este, şi el, parte în această încrengătură a intereselor cu fraţii-impresari. În plus, experienţa de la naţională, când a abandonat toate planurile de organizare şi de depistare a tinerelor talente la care muncise Ladislau Boloni, lasă loc la dubii în privinţa capacităţii sale de a-şi pune în practică intenţiile declarate.

Nu e greu de intuit cam ce nume s-ar putea alinia în spatele lui Gică Popescu. Pe lângă numiţii Hagi, Stelea şi Iie Dumitrescu, e probabil să vină, la un moment dat, şi Dan Petrescu. Sunt mari şanse, de asemenea, ca şef al arbitrilor să fie Ion Crăciunescu. La departamentul Relaţii Internaţionale s-ar putea întoarce Cristi Bivolaru. E de urmărit cum va decurge, apoi, lupta pentru şefia LPF şi cine va deveni favorit la această funcţie.

Aliaţi la UEFA, oportunism, sistem

Florin Prunea, rivalul lui Popescu, păstrează în continuare relaţii bune cu Ionuţ Lupescu, funcţionar la UEFA şi persoană care, atât timp cât a fost director executiv al FRF, şi-a făcut multe relaţii în sistemul închis al fotbalului românesc. Prunea e creditat, în continuare, cu iniţiativa de a răspunde sincer în 2006, când era şeful Departamentului de Relaţii Internaţionale al FRF, la cererile FIFA şi ale Fiscului de a înmâna documentele din transferul lui Florin Bratu. Acele acte au stat la baza tuturor necazurilor pe care le are clanul Becali (aici incluzându-l şi pe Gică Popescu) cu justiţia.

Prunea e şi el un om bine implementat în sistemul fotbalului românesc. Are relaţii, e creditat cu capacitatea de a deschide uşi în arbitraj. Nu dispune de capitalul de imagine al lui Hagi şi Popescu, încă i se mai reproşează, după atâţia ani, golul lui Kenneth Andersson, din „sfertul“ cu Suedia de la Mondialul american.
Chiar dacă n-are problemele cu justiţia ale contracandidatului său, traiectoria sinuoasă pe care a intrat în măruntaiele fotbalului românesc e de natură să trezească suspiciuni în privinţa conduitei sale. A fost, o vreme, alături de Lupescu, liderul sindical al fotbaliştilor români. În memorabilul marş de protest al jucătorilor la FRF şi LPF, le-a strigat locatarilor de la Casa Fotbalului (sediul FRF), la portavoce, de pomina „Ieşiţi afară, şobolanilor!“. Peste câteva luni, de mână cu Lupescu, a pactizat cu „şobolanii“, intrând în echipa lor.
E clar însă că Prunea reprezintă o altă tabără decât cea a fraţilor Ioan şi Victor Becali. Şi că nu va pactiza nici cu aceştia, nici cu Gică Popescu. Ba, se poate spune încă de pe acum că tabăra care va câştiga o va elimina din fotbal pe cealaltă.

În toată bătălia, un cuvânt greu de spus va avea, în continuare, Mircea Sandu, monarhul care se retrage. Şi, cum Mircea Sandu e în relaţii bune cu Nicu Gheară, care nu e chiar prieten cu clanul Becali…

P.S. Anunţata venire a generaţiei de aur la putere este o speranţă de mai bine, nu o certitudine pentru fotbalul românesc. Exemplul-avertisment este cel din Bulgaria. Generaţia lor de aur a preluat puterea mai devreme, în urmă cu vreun deceniu, şi asta a însemnat, de fapt, moartea fotbalului bulgar. deşi aşteptările au fost la fel de mari precum cele de acum în România. Mihailov, Lecikov, Stoicikov şi ceilalţi – unii, buni prieteni cu Hagi, Popescu şi Becali! – au ruinat acest sport, afundându-l într-un sistem mafiot din care e greu de crezut că va putea ieşi curând.