Etichete

, , , , ,

Bac-istorie2012

Motto: „(…) Am să vă spun un lucru supărător: la noi s-a dezvoltat mai rău decât oricând hoţia, trişarea, minciuna, furtul! La noi, de la vlădică la opincă, toată lumea fură. Şi de aceea şi copiii fac la fel! Iar dacă nimeni nu mai are moralitate, nu mai au nici copiii. La noi, ideea de a şmecheri e considerată nu doar normală, dar aproape o datorie! Copiii ăştia sigur că trişează, pentru că ei sunt necinstiţi din educaţie.“
Neagu Djuvara, istoric

Subiect de Bac la Istorie în 2012. Enunţ, punctul B: „(…) Rusia a fost înfrântă în bătălia de la Stănileşti (1711)“. Întrebare: „Numiţi bătălia precizată la sursa B“. Enunţ, punctul A: „(…) succesele armatelor imperiale în 1688 (…)“. Întrebare: „Precizaţi secolul la care se referă sursa A“.
Subiect de Bac la Română în 2013. „Numeşte câte un sinonim neologic pentru sensul din text al cuvintelor: «va zări» şi «obosită».“ „Explică rolul ghilimelelor în secvenţa: «La ce bun să-ţi spun, tot n-ai să crezi, tot n-ai să înţelegi…».“

De ce sunt românii hoţi? Necinstiţi? Obişnuiţi să trişeze? Să nu respecte legile? Examenele pentru „Capacitate“ şi „Bacalaureat“ 2012 şi 2013 ne dau răspunsul: pentru că guvernanţii, Statul însuşi îi vor şi îi cultivă să fie aşa.
În urmă cu câţiva ani, când Daniel Funeriu, fostul ministru al Învăţământului, a introdus supravegherea video în sălile de examen la Capacitate şi la Bacalaureat, opoziţia de atunci, sprijinită de televiziunile aferente, a dat tribună tuturor neisprăviţilor, tuturor şmecheraşilor – mari şi mici – revoltaţi că, deodată, nu mai sunt lăsaţi să trişeze. Primul „Bac“ cu supraveghere video a fost un şoc pentru societatea românească: s-a descoperit atunci că peste 30 la sută dintre absolvenţi trişau, trecând examenele în mod necinstit! De la peste 75% rată de absolvire, procentajul a scăzut brusc sub 45%. O lume a imposturii părea că începe să se clatine.

Tanti Cati intră-n scenă

„Am picat, s-a pus ăştia cu camerele pe noi!“, strigătul liceanului ajuns în clasa a 12-a fără să ştie de acordul subiectului cu predicatul, dar sincer revoltat că „detalii“ precum ştiinţa de carte îi stopează drumul către diplomă şi, bineînţeles, facultate, a fost preluat de armata USL. În frunte cu eterna specialistă Ecaterina Andronescu, puhoaie de politicieni şi moderatori le-au explicat trişorilor prinşi asupra faptului şi părinţilor debusolaţi câte-n lună şi-n stele: copiii n-au nicio vină, examenele sunt prea grele, camerele video îi timorează pe elevi, profesorii sunt exagerat de vigilenţi, ce s-o mai lungim, dictatorul e de vină!
Această explicaţie şi multe altele au prins, iar întoarcerea USL la putere a repus lucrurile pe făgaşul lor firesc pentru România. Poporul l-a „trântit“ cu ură pe Funeriu, dobitocul ăla care le-a cerut bieţilor domni Goe să-şi merite 5-ul. Premier a ajuns unul de-al lor, un băiat descurcăreţ care şi-a plagiat lucrarea de licenţă şi şi-a falsificat CV-ul, înflorindu-l cu doctorate inexistente. Doamna Cati, ea însăşi pe lista neagră a comunităţii ştiinţifice internaţionale după ce-a fost prinsă plagiind, a revenit în cărţi, a coborât în sala motoarelor, gata să repornească fabricile de diplome ale universităţilor particulare panicate de brusca scădere a numărului de clienţi.

N-au putut, pentru moment, să oprească supravegherea video – ar fi fost încă un scandal internaţional, după cele care i-au transformat în paria pe „specialiştii“ USL. Prima tentativă a fost aceea de a inventa un Bacalaureat „profesional“, un fel de examen „low-cost“, pentru analfabeţi, urmând ca, ulterior, printr-o şmecherie legislativă, diplomele să fie echivalate, toată lumea putând astfel să intre fericită la facultăţile cu care e prietenă tanti Cati. N-a ieşit, aşa că s-a trecut la planul „B“: scăderea subiectelor la nivelul elevilor. Vara trecută, la Bacalaureat, cerinţele au ajuns la genunchiul broaştei. Jignitor chiar şi pentru nivelul unui copil de clasa a IV-a.
Jignitor, dar nu îndeajuns, pentru că mai bine de jumătate dintre elevi au picat. Se impunea o nouă revizuire. Aşa că, anul acesta, la examenele de Capacitate, ştacheta a coborât sub nivelul mării. Mai puţin decât atât nu se poate. Sau, probabil, da: nota de trecere să o primească toţi cei care reuşesc să-şi caligrafieze numele. Doamna Cati, ministrul Pricopie şi toţi specialiştii nu şi-au pus problema să crească nivelul de educaţie în şcoli. A fost mai uşor să facă subiecte care sfidează bunul simţ şi însăşi ideea de şcoală. Copiii şi părinţii lor nu trebuie lăsaţi să se acomodeze cu ideea că există momente ale adevărului care nu pot fi păcălite. Că există examene pe care nu le poţi trece fără trudă. La ce bun un popor educat să nu trişeze?

Subiectele la „Bac“: încă o mită electorală

A fost, în sfârşit, o victorie meritată. Autorităţile au raportat, cu mândrie, o creştere cu 11 la sută a numărului celor care au luat examenul de „Capacitate“. Puhoaie de medii de 9 şi 10. Avalanşe de premianţi, de copii eminenţi, care au răspuns fără niciun ajutor, la finele clasei a VIII-a, că 2+2=4. Explozii de bucurie. Lacrimi de fericire. Motive de sărbătoare. Toată lumea mulţumită. Părinţi, copii, politicieni. În fapt, o aglutinare a valorilor cu non-valorile, o cufundare a celor merituoşi în masa de mediocri, o primă dezamăgire pentru cei care au muncit pentru 10 şi o primă răsplată pentru descurcăreţi. Cât de greu le va fi acum părinţilor care s-au ocupat în adevăr de educaţia copiilor lor să le explice acestora diferenţa între 10-le lor, care au fost sârguincioşi opt ani, şi 10-le mediocrilor?

Mită electorală, aşa s-ar numi ceea ce s-a întâmplat zilele acestea. O mită cu efecte devastatoare pentru încă o generaţie de români. Părinţilor li s-a confirmat încă o dată că sistemul poate fi forţat. Copiii au primit prima lecţie la început de drum în viaţă – nu-i nevoie să înveţi/să munceşti pentru a obţine ceva. Poţi să şi furi, să trişezi, că nimeni nu se supără. Ba, dimpotrivă, statul te încurajează, te iartă. Se găseşte, până la urmă, o soluţie pentru toţi. E prima lecţie oficială pe care viitorii adulţi o deprind în România: „merge şi-aşa“.

 

SAMSUNG