Etichete

, , , , , ,

Acum, la 66 de ani de la înfiinţare, Steaua e implicată în acelaşi gen de acţiuni ca şi la apariţia sa oficială, produsă pe 7 iunie 1947: scandal, ilegalităţi, abuzuri, sfidări din partea conducătorilor săi. La care, în ultimii ani, s-au adăugat şi afacerile de corupţie.
Cântată în cărţi omagiale de oameni plătiţi să facă asta, naşterea echipei de fotbal n-are, în fapt, nimic glorios. Din contră. La fel ca şi în cazul dinamoviştilor, ziua înfiinţării clubului Steaua ar trebui să fie motiv de ruşine pentru suporteri, şi nu de mândrie. Actul de naştere al acestei echipe impuse de ocupanţii ruşi după Al Doilea Război Mondial poartă semnătura unor agenţi NKVD – Dumitru Petrescu-Griviţa, Walter Roman (tatăl lui Petre Roman, pe numele real Ernő Neuländer), Ana Pauker (pe numele real Hannah Rabinsohn) – şi este pătat de desfiinţarea unei echipe serioase.

„AS Armata a luat fiinţă şi a cerut să fie introdusă în Divizia A”

Steaua, numită iniţial AS Armata, a apărut oficial pe 7 iunie 1947 şi avea echipament echipament roş-galben-albastru. Politrucii din Armată – mulţi dintre ei veniţi direct din URSS, o dată cu ocuparea României – n-au avut nici măcar preocuparea de a păstra aparenţele. Generalul Dumitru Petrescu-Griviţa a bătut cu pumnul în masa forurilor sportive, somând ca ASA să joace direct în prima ligă.

Dumitru Petrescu, iniţiatorul operaţiunii „Înfiinţaţi Steaua!” este una dintre cele mai detestabile figuri a acelor ani îngrozitori. Personaj odios, fost muncitor feroviar la Atelierele Griviţa în anii 20, arestat şi condamnat pentru spionaj în favoarea ruşilor, evadat şi fugit apoi în URSS, unde s-a specializat în „descompunerea armatelor duşmane“, trădătorul s-a întors cu armata de ocupaţie, pe post de comisar politic al diviziei „Tudor Vladimirescu”, compusă din români care acceptaseră să-şi ucidă propriii compatrioţi. “Asociaţia Sportivă Centrală a Armatei a luat fiinţă şi a cerut să fie introdusă în Divizia A”, anunţa “Sportul popular” la 7 august 1947.
Startul lungului şir de ilegalităţi care a jalonat glorioasa istorie a Stelei fusese dat.

În prima ligă, dar fără echipă

Cererea făcută de nou-înfiinţatul club era imposibil de satisfăcut pentru simplul fapt că s-ar fi încălcat toate normele sportive, logice şi de bun-simţ. Nimeni, până atunci, nu încălcase atât de nonşalant normele morale şi legale, fair-play-ul şi regulamentele, pretinzând să joace direct în primul eşalon, acolo unde ceilalţi luptau ani în şir pentru a ajunge. Şefii federaţiei de fotbal au încercat să reziste. “Chestiunea a fost pusă în şedinţa Comitetului FRFA, toţi membrii fiind de acord ca ASA să participe în Divizia Naţională, însă în B”, anunţa aparentul deznodământ ziarul “Sportul popular” din 8 august 1947.
După îndelungi frământări, federaţia a decis să sacrifice echipa Sparta Bucureşti, pentru a face loc nou-înfiinţatei AS Armata în Divizia B. Totul părea bătut în cuie. S-a publicat inclusiv programul meciurilor din sezonul 1947-1948. Apoi a venit bomba: vicecampioana Carmen Bucureşti – exclusă din competiţie! Decizia fusese luată de federaţie la ordinul direct al Anei Pauker, după cum relatează Angelo Niculescu (venerabilul antrenor fiind, pe atunci, fotbalist la Carmen), şi al generalului Dumitru Petrescu-Griviţa. În locul echipei lui Mociorniţă, ultima grupare profesionistă din România, a fost introdusă AS Armata, echipa noii armate rusificate.

Pentru a înţelege absurdul situaţiei şi dimensiunile ilegalităţii din care s-a născut actuala Steaua trebuie spus că, în locul unui club foarte bine organizat, cu jucători de mare valoare (Carmen), a fost promovată direct în prima divizie o formaţie care n-avea nici măcar fotbalişti! Pe 20 august 1947, cu o zi înainte să se anunţe desfiinţarea echipei Carmen, ziarul “Glasul Armatei” (al cărui prim redactor-şef a fost agentul NKVD Walter Roman, tatăl lui Petre Roman) anunţa că ASA nu e încă formată şi că un întreg colectiv de conducere se zbătea să găsească un lot de fotbalişti!

Au retrogradat, dar n-au retrogradat

Această stare de lucruri n-avea cum să nu se vadă pe teren. La finalul primului sezon din Divizia A, AS Armata a căzut în “B” după ce a terminat pe locul 14 şi a pierdut barajul de promovare-retrogradare cu formaţiile venite din eşalonul secund. Acelaşi general Dumitru Popescu-Griviţa a contestat însă rezultatul partidei Poli Timişoara – FC Ploieşti 2-3, care consfinţea promovarea ploieştenilor şi retrogradarea AS Armata. Militarii susţineau că, la 2-0 pentru bănăţeni, arbitrul le-ar fi anulat acestora un gol valabil. Fără să existe nicio bază legală pentru aşa ceva, federaţia s-a conformat imediat, a decis rejucarea partidei şi excluderea pe viaţă a arbitrului care “îndrăznise” să anuleze golul care ar fi salvat Armata.La rejucare, scorul a fost cel aşteptat de militari: 1-1. S-a refăcut clasamentul şi, de data asta, AS Armata a ieşit, în sfârşit, deasupra liniei.
Aceasta este povestea reală a circumstanţelor în care, în trista vară a anului 1947, Steaua şi-a început drumul spre ceea ce este azi.