Etichete

, , , , , , , , ,

“-Una e să câştigi alegerile şi cu totul alta e să fii Preşedinte, le-a spus senatorul, pe un ton misterios, plângăcioşilor colegi de partid (n.r. – în seara în care s-au anunţat rezultatele scrutinului).
Cu toate acestea, ideea de a-l elimina pe preşedinte încă nu-i venise nimănui, inamicii politici fiind convinşi că-l vor scoate din joc tot pe căile legale care îl făcuseră câştigător. (…)
„Nu-l vom lăsa în pace. Va trebui să renunţe singur”
A doua zi după alegeri, senatorul a ieşit din refugiu şi s-a dus la o casă din afara oraşului, unde a avut loc un dejun secret, scopul fiind elaborarea planului menit să răstoarne noul guvern. (…) După masă i-au expediat pe servitori şi au închis uşile salonului. Apoi au trasat în linii mari strategia şi, ridicându-se, au ciocnit pentru patrie. Cu toţii, exceptându-i pe străini, erau dispuşi să-şi pună la bătaie averea personală.
-Nu-l vom lăsa în pace nici o secundă pe Preşedinte, va trebui să renunţe singur.
-Iar dacă nu reuşim, ne rămâne asta, domnule senator, a adăugat generalul Hurtado, trântind pe masă arma din dotare”.
(…)
“A zis că duşmanii săi conspirau pentru a da o lovitură de stat. I s-a răspuns că era beat şi făcea orgii”
“Preşedintele apărea la televizor în fiecare seară pentru a denunţa războiul fără milă al opoziţiei. Era foarte obosit, glasul i se frângea adesea. S-a spus că era beat şi că noaptea făcea orgii cu mulatre aduse cu avionul de la tropice, ca să-i încălzească oasele. A declarat că transportatorii în grevă primeau 50 de dolari pe zi din străinătate pentru a menţine ţara blocată. S-a spus că primea îngheţată de cocos şi arme sovietice prin curier diplomatic. A zis că duşmanii săi conspirau împreună cu militarii pentru a da o lovitură de stat, preferând să ucidă democraţia decât să o vadă guvernată de el. L-au acuzat că inventează, că e paranoic şi că fură lucrări de la Muzeul Naţional pentru a împodobi cu ele camera amantei. A avertizat că dreapta era înarmată şi hotărâtă să vândă ţara imperialismului, i s-a răspuns că avea cămara plină de piept de pui, în timp ce populaţia stătea la coadă la tacâmuri”.
(…)
“Au invitat publicul să viziteze ceea ce au numit <locuinţa dictatorului>”
“S-a pus la punct o campanie menită a şterge de pe lume bunul renume al ex-preşedintelui. I-au deschis locuinţa şi au invitat publicul să viziteze ceea ce au numit <locuinţa dictatorului>. Lumea putea să se uite în dulapuri şi să se mire de numărul şi de calitatea hainelor din piele de căprioară, să tragă sertarele, să scotocească în cămară, să vadă romul cubanez şi sacul de zahăr. Circulau fotografii trucate grosolan, care-l arătau în chip de Bacchus, cu o coroană de struguri pe cap şi destrăbălându-se cu matroane opulente şi atleţi vânjoşi, într-o orgie perpetuă, în a căror autenticitate n-a crezut nimeni”.

Fragmente din “Casa spiritelor”, Isabel Allende, despre felul în care baronii stăpâni peste Chile au acţionat pentru a-l înlătura pe Salvador Allende, preşedintele socialist ales pe cale democratică. Acţiunea se petrecea la începutul anilor 70. In final, dupa ce incercarile mogulilor au ramas fara efect, o lovitura de stat militară l-a adus la putere pe generalul Augusto Pinochet in 1973.

In august 2012, dupa esuarea celei de-a doua incercari de suspendare a presedintelui Romaniei, dupa ce au trecut si prin faza cu „locuinta dictatorului”, si cu fotografiile trucate, si cu campaniile de dezinformare si de denigrare, liderii USL si oamenii lor din televiziuni au lansat primele chemari la lupta in strada.