N-aş fi scris niciodată aceste rânduri fără ca unele lucruri să se fi petrecut în ultimele zile. Subiectul acestui post este Adrian Cioroianu, (încă) tânăr istoric, profesor, personaj lăudat cândva de însuşi Andrei Pleşu, fost ministru de externe, politician liberal cu imagine, întotdeauna impecabil îmbrăcat, posesor de rubrici în reviste şi ziare cu ştaif etc, etc, etc. Ce să mai lungim vorba, conform standardelor după care se ghidează în acest moment societatea românească, Cioroianu reprezintă modelul intelectualului de modă nouă, inteligent şi (aparent) european, gata să înlocuiască dihăniile care colcăie acum în politica românească.
Episodul pe care-l relatez mai jos s-a petrecut spre sfârşitul anului 2007 şi-i are ca protagonişti pe câţiva puşti foc de talentaţi şi inteligenţi, întâmplător colegi cu mine, la acea dată, la secţia “Sport” a Evenimentului zilei, şi un politician în plină ascensiune.

Onoarea de a fi băgat în seamă de cei mai buni
EVZ trăia atunci momentul său de apogeu din punctul de vedere al calităţii actului jurnalistic. Un ziar de dreapta modern, tânăr, energic, optimist şi încrezător, înarmat cu acea forţă uriaşă pe care ţi-o dă conştiinţa deplinei independenţe editoriale. La secţia “Sport” era o plăcere să lucrezi. Trecusem de multă vreme peste nivelul meciuri-clasamente-cronici, centrul de greutate se mutase şi “Sportul” de la EVZ făcea de departe cele mai tari anchete şi dezvăluiri din culisele sportului, cele mai bune interviuri, cele mai colorate reportaje şi cele mai interesante analize din tot peisajul presei româneşti. Dar “cârligul” era altul: felul unic în care sportul era aliat cu alte domenii, rezultând subiecte compuse cum nu se mai făcuseră (şi nici nu aveau să se mai facă) în presa din România.
Într-o zi morocănoasă de iarnă înspre sfârşitul lui 2007, Cristi Delcea şi Andrei Crăciun, doi dintre cei mai talentaţi jurnalişti de care dispune presa română, au pornit încercarea de a apropia, în paginile ziarului, scrobita lume a intelectualităţii româneşti de (aparent) frivolul univers al sportului. Premise: aşa şi aşa… Cu doar câteva zile mai înainte, la un post de radio avusese loc o polemică pe temă între Nicolae Manolescu şi Andrei Pleşu. Aceşti oameni veşnic serioşi, cufundaţi în cărţile şi gândurile lor, e cu putinţă să fi fost vreodată altfel? Vi-l puteţi imagina pe Cărtărescu roşu la faţă, strigând din tribună la Dinamo-Steaua? Pe Marcel Iureş suferind pentru Universitatea Craiova? Pe Cristi Puiu sorbind “Glasul roţilor de tren”? Pe Stelian Tănase în rol de tunar, rupându-i pe portari cu torpilele sale?

Primul deasupra liniei
S-a întocmit o listă de domni potenţial candidaţi la rolul de povestitori pentru ziar. Am contribuit toţi. Printre alte nume, Andrei a venit cu propunerea să-l trecem pe listă şi pe Cioroianu. Ceva îmi spunea că personajul nu e tocmai ceea ce pare, îl văzusem cu câteva săptămâni în urmă într-o emisiune TV cu temă istorică balansând oportunist între adevăruri incontestabile şi versiuni “corecte politic”, dar exagerate sau fără legătură cu realitatea. Uşurinţa cu care călcase peste propria profesie pentru a pune verdicte comode îmi displăcuse. Dar, la urma-urmei, poate că mă înşelasem, poate că fusese doar o impresie…
Am convenit, până la urmă, că Adrian Cioroianu se califica pentru a pătrunde în paginile EVZ. La limită, primul deasupra liniei, e adevărat, dar asta era mai puţin important. Era un tip cool, la modă, vorbea curat, se îmbrăca elegant, uneori şi haina îl mai face pe om…

„Domnul profesor” copiază. Evident, fără să citeze
… O jumătate de oră l-a ţinut Cioroianu pe Crăciun la telefon. Domnul profesor de istorie a manifestat un mare şi neaşteptat interes faţă de subiect şi l-a bombardat pe reporter cu întrebări: cum ne-a venit ideea, cu cine am vorbit, la ce concluzie am ajuns… Surprins şi politicos, Andrei i-a dat câteva detalii. La urma-urmei, ce se putea întâmpla?
Peste câteva zile, într-o dimineaţă, am descoperit rostul interogatoriului într-un editorial semnat de domnul Cioroianu în Gazeta sporturilor, acolo unde, pe vremea aceea, istoricul avea o rubrică permanentă. Titlul, ceva în genul “Intelectualii şi sportul”. Rândul doi, sau, poate, trei al textului suna cam aşa: “întrebat de cineva despre relaţia noastră, a intelectualilor, cu sportul…”. Pe scurt, în vreo 2.000 de semne, am descoperit în acel colţ de gazetă rezumatul dialogului cu Andrei Crăciun. Intelectualul nostru îl trăsese de limbă pe ziarist pentru a-şi însuşi apoi ideile principale. Acum, mulţi ani după eveniment şi descoperind cât de afabil este faţă de Victor Ponta, încep să mă întreb dacă acela a fost doar un incident nefericit sau un moment dintr-un obicei mai larg al domnului Cioroianu de a copia/fura idei ale altora fără să citeze sursa…

…Cioroianu n-a mai încăput, până la urmă, în grupajul făcut de secţia “Sport” despre relaţia intelectualilor cu sportul. Partea cu el a căzut “la montaj”. Spaţiul în ziar era limitat, am făcut o selecţie şi a trebuit să renunţăm la cei mai neinteresanţi dintre interlocutori…

P.S.1. “Ha, ne şi miram că ne-a trimis aşa repede textul în săptămâna aia… De Cioroianu trebuia să tragem, de obicei, pentru fiecare editorial. Era singurul dintre editorialişti care întârzia cu textele, ne spunea mereu că nu are idei, că nu ştie despre ce să scrie… Atunci, în săptămâna aia, n-a mai fost plictisitor şi ne-a trimis repede marfa. S-a comentat ceva în redacţie pe tema asta!”, aşa aveau să reacţioneze mai târziu, amuzaţi, colegii de la GSP, amintindu-şi de „colegul intelectualilor”, Cioroianu, când au aflat de glorioasa faptă de arme a domniei sale.

P.S.1. Grupajul lucrat de Cristi Delcea şi Andrei Crăciun a apărut pe 11 ianuarie 2008 şi emană şi acum, la cinci ani distanţă, acelaşi interes. Valoarea nu se pierde niciodată.

http://www.evz.ro/detalii/stiri/fotbalul-e-pentru-oameni-destepti-790625.html

P.S.2 M-am inselat. Se pierde prin prelucrare cu drujba. Serverele EVZ nu suporta foarte mult trecut, asa ca dintr-un grupaj de doua pagini a ramas un ciot, citeva sute de semne. Luati-o ca pe un teasing: acolo s-a aflat, cindva, un grupaj foarte bine facut.