Etichete

, , , , , , ,

Interviu / Ilie Balaci descrie circumstanţele în care marea echipă a Craiovei comercializa punctele în anii 70-80, lupta inegală cu Dinamo şi “arbitrajul” luptei la retrogradare. Totul, pe bani grei

A fost printre cei mai mari fotbalişti ai României. Unii spun, cu argumente, că a fost chiar cel mai mare. Şi-a început cariera la naţională la 17 ani, iar la echipa de club, la 16. Şi-a încheiat-o în plină glorie, la nici 28 de ani, din cauza unei accidentări la tendon. Lui Ilie Balaci i se spune “Minunea blondă”, dar el nu se agaţă de acest apelativ. Spune, însă, simplu, că “Universitatea Craiova s-a născut şi a murit o dată cu mine”. 1972-1985, 13 ani în care Bănia a gustat din hrana zeilor, nectarul victoriei, servită de, poate, cea mai bună echipă de club din ţara noastră. De trei ori titlul, de patru ori Cupa României, într-o perioadă în care Dinamo şi Steaua călcau pe cadavre pentru a-şi atinge scopurile. Şapte trofee cucerite şi altele vândute pe bani grei, după cum recunoaşte Ilie Balaci, într-un interviu în care explică lucruri pe care presa vremii nu a avut voie să le spună.

Cui i se datorează, de fapt, apariţia “Craiovei Maxima”, cu cine şi cum s-a bătut generaţia lui Balaci pentru trofee, de ce au vândut meciurile marii jucători ai Băniei, cu cât erau plătite performanţele şi cum se stabileau, în anii 70-80, echipele retrogradate, toate le veţi afla într-o discuţie în care căpitanul primei formaţii româneşti calificate în semifinalele unei cupe europene a încercat să zugrăvească tabloul real al luptei din campionatul României acum trei decenii.

“Nevoia te îndeamnă”
Domnule Balaci, în cei 13 ani în care aţi jucat la seniorii Universităţii Craiova, echipa a câştigat trei campionate, s-a clasat de trei ori pe locul doi şi de încă trei ori pe locul trei. Când a jucat “la titlu” şi când i-a lăsat pe alţii?
Craiova Maxima vroia permanent să câştige campionate şi cupe, dar nevoia te îndeamnă… E ca şi cum ai fi un tată responsabil, cu familie şi copii acasă, iar salariul din slujbă nu-ţi ajunge. Îţi mai iei al doilea serviciu. Aşa eram noi… Tot ceea ce a obţinut, a obţinut împotriva tuturor.

Împotriva cui?
Îţi dau un exemplu. Modul în care eram trataţi de arbitri. Te întreb ceva: ce jucători mari a avut România în ultimii 40 de ani?

Craiova cred că e singura echipă din lume care a vândut meciuri şi a câştigat campionate!
Ilie Balaci

Dobrin, Liţă, Iordănescu, Balaci, Orac, Lupu, Hagi…
…şi, dintre toţi, care şi-a sfârşit cariera din cauza accidentărilor? Balaci! Atât! M-am accidentat singur? Dacă aş fi jucat la Dinamo sau Steaua, mi-aş fi încheiat cariera şi eu la 35 de ani… Şi nu e vorba doar de mine. A fost accidentat şi Zoli Crişan, şi Cămătaru… Modul în care eram trataţi noi, faţă de ceilalţi, era total diferit. Dacă erau Dinamo sau Steaua, altfel stăteau lucrurile. Adversarii jucau altfel, arbitrii ne-ar fi privit cu alţi ochi… Totul era dirijat astfel încât ei să beneficieze de cele mai bune condiţii, de cei mai buni jucători. Craiova, dacă era în competiţie cu Dinamo pentru un jucător, nu putea niciodată să aibă câştig de cauză.

Şi totuşi, a fost posibil ca Universitatea Craiova să formeze acea echipă senzaţională.
Craiova mare a fost o întâmplare fericită. Să ştii că echipa asta s-a născut, probabil, datorită lui Constantin Olteanu, ministrul apărării!

Cum aşa?
A spus ca sportivii de performanţă pot face armata pe plan local. Ce a vrut să însemne asta? Negrilă, Tilihoi, Ungureanu, Ţicleanu, Geolgău, Cârţu, Cămătaru, Irimescu, Crişan, Balaci. Trebuia să facem armata toţi o dată. Dacă nu era Olteanu…

„Au fost situaţii în care am trântit meciurile”
Revenind la blaturi. Îmi spuneaţi că aţi vândut inclusiv meciuri de titlu…
La Craiova eram o echipă de băieţi deştepţi. Ştiam ce se poate întâmpla. Ne calculam paşii. Au fost situaţii în care am trântit meciurile. Nu spun cui le-am trântit, pe ce sume, că nu-şi are sensul. Dar Craiova cred că e singura echipă din lume care a vândut meciuri şi a câştigat campionate!

În acelaşi sezon?
În acelaşi sezon!

Spuneaţi că aţi dat inclusiv meciuri de campionat sau de cupă. Cu cine?
Nu mă pune să dau nume, n-are rost.

Mă uit pe listă şi văd că, din cei şase ani în care Craiova a terminat pe locurile unu sau doi, în cinci v-aţi bătut cu Dinamo.
… Da.

Aţi vândut inclusiv meciuri care decideau trofee…
Am încercat. Însă uneori adversarii erau atât de slabi, încât i-am bătut fără să vrem.

Hoţia din 1973
Mi-aţi spus că Teaşcă a fost numit la Craiova, în sezonul 1976-1977, pe linie politică, de Păunescu şi Eugen Barbu. Erau chiar aşa influenţi?
Veneau la Craiova şi oameni din Comitetul Judeţean, primarul, alţi înalţi demnitari, i-am văzut cum se ploconeau în faţa lui Adrian Păunescu.

Spuneaţi, ceva mai devreme, că Universitatea a luptat împotriva tuturor…
Sezonul 1972-1973. Era spre finalul campionatului. Dinamo îşi amână meciul, noi jucăm la Arad, cu UTA. Înscrie gol valabil Ţarălungă, arbitrul îl anulează. Pierdem cu 1-0. Pe urmă joacă şi Dinamo, bate la „U” Cluj cu 5-1 şi câştigă campionatul la un gol diferenţă…

Deci, tot cu Dinamo…
Anul următor, 1974. Tot în ultima etapă. Craiova face cu greu meci nul la Ploieşti, cu Petrolul, iar Dinamo bate FC Argeş cu 7-0. Dacă am fi pierdut cu 1-0, era egalitate de puncte, iar golaverajul, exact ca şi cu un an înainte. Adică un gol în plus Dinamo Bucureşti. Apoi, uită-te la campionatele câştigate de Dinamo şi ai să vezi că în unul sau în două n-a pierdut nici un meci şi a făcut 17 egaluri, dacă nu mă-nşel…

“În străinătate mâncau doar titularii”
Sigur că e greu de estimat acum, dar credeţi că, într-o situaţie normală…
La condiţii egale, asta însemnând arbitraje, remuneraţie, pregătire, Craiova ar fi câştigat, cu siguranţă, mult mai mult… Păi, vrei să-ţi spun cum a ajuns echipa asta de trei ori campioană, în sferturile Cupei Campionilor şi în semifinalele Cupei UEFA? Ne antrenam pe teren de zgură. Ca să putem întreţine terenul de pe “Central”, ne pregăteam acolo doar de două ori pe săptămână. Dormeam la hotelul partidului, în nişte paturi în care trebuia să stai încovoiat, ca să nu-ţi intre arcurile în coaste. Ghetele ni le cumpăram noi, din banii noştri. Aveam doar două rânduri de echipament: unul cu mânecă lungă, altul cu mânecă scurtă. La finala Cupei României pe care am câştigat-o cu Steaua în 77, s-a dus Împuşcătoiu aici, undeva, pe Ştefan cel Mare, şi ne-a comandat tricouri, că n-aveam. Ne-am dus în străinătate şi mâncam doar cei 11 care eram titulari. Ceilalţi aveau mâncare la pachet, de acasă. Astea erau condiţiile noastre, la Craiova!

Păunescu nu vă ajuta?
Ce să ajute? Păunescu s-a implicat doar atât cât a fost Teaşcă la Craiova. Nici înainte, nici după aceea, nu l-am mai văzut! Lumea încerca să ne facă echipa nomenclaturii, pentru că eram ajutaţi de ministrul de externe Ştefan Andrei. Să vă dau un exemplu: ce s-ar fi întâmplat dacă Gică Hagi şi-ar fi rupt tendonul fiind la Steaua? Îl trimitea în străinătate Valentin Ceauşescu să se opereze?

Probabil că da!
Mie în sută că-l trimitea! Pe mine a vrut să mă ajute Ştefan Andrei, că omul mi-a aranjat la o clinică din Koln să mă operez. Era totul pregătit, trebuia doar să plec. Dar nu mi-a putut lua viza de ieşire din ţară… N-a vrut omul să garanteze că mă mai întorc.

Cine trebuia să vă dea viza?
Păi, cine?

Securitatea, adică Dinamo?
Vezi? Craiova a fost o echipă hăituită… A trăit doar datorită lui Corneliu Stroe (n.r. – preşedintele clubului). El s-a dat peste cap să facă rost de bani, să ne ţină, să ne bage la facultate, să ne ferească de presiuni… Era un om extraordinar. Ştia când vindem meciuri. Ne “citea” una-două! Nu ne-a zis niciodată nici “bandiţi!”, nici “hoţi”, nici nimic.

“Ruşine! Jenă! Dar cui spun eu toate acestea? Unui campionat în care, în loc de aplauze, se aude un imens foşnet, ca un difuzor dat la maximum, un imens foşnet de bani negri!”
Adrian Păunescu
în “Flacăra”, după Craiova – Dinamo 1-1

Mi-aţi spus că erau cazuri în care, dacă aţi fi câştigat campionatul, prima de la club era de 5.000 de lei, iar pentru Cupă – de 3.000 de lei. Iar dacă pierdeaţi, luaţi 50.000.

Da. Erau meciuri în care… Aici vorbeam în numele meu. 50.000 nu erau per total. pentru toată echipa, că atunci nu făceam nimic.

Deci unele meciuri le vindeaţi din proprie iniţiativă. Dar presiuni existau?
Niciodată! La noi n-a venit nimeni, niciodată, să ne spună să pierdem un meci pentru că aşa trebuie!

„Ne propuneau să ne dăm la o parte”
Păunescu făcea referire la banii negri din campionat. Acuza că peste tot se face trafic de puncte şi se aranjau meciuri. Era o practică generală?
Nu mă pune să vorbesc despre alţii, că nu ştiu. Eu ştiu că erau echipe care veneau şi ne propuneau să ne dăm la o parte. Da, asta pot să spun. Erau şi bani negri. Şi la Craiova am avut parte de ei, dar târziu. Păi, prima noastră de victorie era 800 de lei impozabili, adică 640 de lei în mână. Ştiu de la adversari că unii aveau şi 5.000, 7.000 sau 10.000…

Dar, în toţi aceşti ani, a hotărât vreodată Craiova cine retrogradează?
De două sau mai multe ori! Îţi dau câteva exemple, fără nume. Se vor recunoaşte cei despre care spun. Jucam acasă, în ultima etapă. Respectiva echipă avea nevoie să câştige ca să se salveze. Iniţial, am fost contactaţi de această echipă şi am zis “da”. A fost aranjat până cu o oră şi jumătate înaintea meciului. Apoi, totul a căzut. Banii nu ajunseseră unde trebuia, aşa cum fusese învoiala. Ne-am sucit. Am câştigat meciul, s-au salvat ceilalţi. La nici două luni, mergem şi jucăm acolo, la cei pe care-i salvasem. Nu spun cum am fost trataţi. Cum au jucat pe teren, ce arbitraj a fost… Ne-au spart geamul de la autocar… Totul, drept mulţumire că jucau în Divizia A datorită nouă.
„Cine vroia să bată, trebuia să ne plătească!”
Craiova Maxima nu făcea cadouri. Nu exista loc de prietenii, ambiţii sau mândrie prostească. Iar negocierile se purtau direct cu conducătorii cluburilor adverse, fără intermediari
Ăsta a fost un caz…
Şi încă un meci. Pe ăla l-am jucat curveşte, cum se spune. La două capete. Tot în ultima etapă. Noi aveam nevoie de victorie ca să luăm titlul, dacă Dinamo nu câştiga acasă. La un moment dat, Dinamo era condusă cu 1-0. Atunci, noi am forţat puţin şi am preluat conducerea. Apoi am jucat la aşteptare, să vedem. Spre final, Dinamo a întors şi a câştigat, mi se pare, cu 3-1. Nu mai avea rost, aşa că şi noi ne-am dat la o parte, iar gazdele au câştigat şi s-au salvat de la retrogradare…

A fost cam pe muchie…
Da, am jucat curveşte… Pentru că banii se luaseră deja…

Înţelegerile cu adversarii. Le făceaţi direct, sau prin intermediari?
Niciodată prin intermediari. Discuţi doar cu cineva pe care-l cunoşti, de la clubul advers. Nu cu jucătorii. Ei nu trebuie să ştie. Pentru că, dacă adversarii află, atunci iese circ şi se prinde toată lumea. Oricum, cu Dinamo şi Steaua e exclus să fi fost înţelegeri între noi. Acolo era o chestiune de orgoliu, să-i batem…

Aţi făcut şi blaturi pe prietenie? Sau să vă răzbunaţi pe o echipă sau alta?
Craiova a făcut-o atât timp cât a avut interes. Niciodată pe prietenie sau din ambiţie. Cine vroia să bată, trebuia să ne plătească! Păi, cu ce creşti copiii? Cu mândrie prostească?

“Se agrava trucarea unor meciuri din partea câtorva jucători. Uneori, rămâneai surprins că printre ei s-ar putea număra şi Ştefănescu, Balaci, Marcu, Crişan, Cămătaru, căci de Beldeanu nu se mai discuta, el era cunoscut de mult ca un autentic cal troian! Atmosfera ilicită nu se destrăma”
Constantin Teaşcă
antrenor la Univ. Craiova în sezonul 1976-1977

“Comportarea unor jucători mă face să cred că nu sunt corecţi, să-i bănuiesc de incorectitudine. Dacă la Hunedoara, unde am văzut meciul, am avut dubii, acum după jocul de ieri, sunt convins de trişajul la care se pretează”
Moraru,
director la Universitatea Craiova, în 1977, după 0-0 cu Constanţa, în Bănie

Pe cine bănuia Teaşcă de blat
Ilie Balaci
Costică Ştefănescu
Dumitru Marcu
Zoltan Crişan
Rodion Cămătaru
Aurică Beldeanu
Marius Purcaru
Nicolae Tilihoi
Ion Oblemenco
Petre Deselnicu

 
În “Sportul” s-a sugerat blatul
Ilie Balaci n-a vrut să dea nume, dar descrierea cazurilor pare să indice campionatele 1977-1978 şi 1982-1983


În 1978, ultima etapă s-a jucat pe 15 iunie, iar FC Constanţa a retrogradat după 1-5 la Craiova. De rezultatul din Bănie a profitat Poli Iaşi, care în aceeaşi etapă a învins FC Bihor cu 4-2. Dobrogenii s-ar fi salvat dacă obţineau fie şi un egal cu Universitatea.
Cel de-al doilea caz pare să fi avut loc în 1983, pe 2 iulie, în ultima etapă. CS Târgovişte a învins Craiova cu 3-2 (1-1) şi s-a salvat, după ce oaspeţii au condus până în minutul XX cu 2-1. Gazdele au întors soarta meciului după ce în Ştefan cel Mare a devenit clar că Dinamo va câştiga cu FC Constanţa (a fost 3-0). Interesant este că, în cronica partidei, ziaristul Constantin Alexe, de la “Sportul”, a sugerat că a fost meci aranjat.

„Meciul fost aranjat până cu o oră şi jumătate înainte. Apoi, totul a căzut. Banii nu ajunseseră unde trebuia, aşa cum fusese învoiala. Ne-am sucit
Ilie Balaci

 

Carieră
Ilie Balaci
Născut: 13 septembrie 1956
Jucător: Univ. Craiova (1965-1973 la juniori, 1973-1984), FC Olt (1985-1986), Dinamo (1986-1988)
Palmares: trei titluri, patru Cupe – toate cu Craiova

Traiectorie
Craiova între 1973 şi 1984
1973: 1. Dinamo, 2. Craiova, 3. FC Argeş
1974: 1. Craiova, 2. Dinamo, 3. Braşov
1975: 1. Dinamo, 2. ASA, 3. Craiova
1976: 1. Steaua, 2. Dinamo, 3. ASA … 6. Craiova
1977: 1. Dinamo, 2. Steaua, 3. Craiova
1978: 1. Steaua, 2. FC Argeş, 3. Poli Timişoara … 6. Craiova
1979: 1. FC Argeş, 2. Dinamo, 3. Steaua, 4. Craiova
1980: 1. Craiova, 2. Steaua, 3. FC Argeş
1981: 1. Craiova, 2. Dinamo, 3. FC Argeş
1982: 1. Dinamo, 2. Craiova, 3. Corvinul
1983: 1. Dinamo, 2. Craiova, 3. Sportul
1984: 1. Dinamo, 2. Steaua, 3. Craiova
1985: 1. Steaua, 2. Dinamo, 3. Sportul, 4. Craiova
Bilanţ: 3 titluri, 3 locuri doi, 3 locuri trei

4
Cupe ale României
a câştigat Craiova în timpul lui Ilie Balaci: în 1977, 1978, 1981 şi 1983