Etichete

, , , , , , ,

Are legătură şi cu fotbalul, dar ne priveşte pe toţi pentru că afectează deja grav drepturile câştigate în decembrie 1989. La meciul România-Uruguay, de miercuri, jandarmii au bătut oamenii gratuit, dar având pulanul într-o mână şi legea în cealaltă. Pentru că un text propus de fostul căpitan de miliţie Dumitru Dragomir şi votat entuziast de membrii Parlamentului României a făcut posibil acest lucru. În anul 2012, statul România din Uniunea Europeană, legea prevede că forţele de ordine sunt OBLIGATE să intervină atunci când se protestează împotriva conducătorilor. Pe scurt: ca spectator, cetăţean, om liber, poţi fi oricând bătut, scos din tribună (unde ai plătit ca să intri!), băgat în dubă, percheziţionat, amendat. Ţi se poate întocmi dosar, ţi se poate interzice să mai asişti la spectacole sportive pe o perioadă de timp. Şi totul din cauza delictului de a-ţi striga în gura mare părerea despre şefii clubului, ai federaţiei sau ai ligii. Devii infractor prin opinie. Halucinant.

Drepturile omului. Bun-simţ. Legislaţie internaţională. Nimic nu mai are valoare în România, statul poliţienesc care vom fi. Daca nu am devenit deja. Pentru că tuşa groasă a acestor homo bolşevicus, monştrii ieşiţi din burta sistemului comunist – ce plastic este Liiceanu! – perpetuaţi după 1990, acoperă deosebirile dintre un preopinent şi o bruta cu comportament violent.

Stridente sunt asemănările dintre legile regimului comunist abolit în 1989 şi reglementările României europene a anului 2012. A dispărut dreptul de a contesta conducătorii. Este ilegal să-ţi strigi nemulţumirile. N-ai voie să afişezi mesaje neagreate de autorităţi. N-ai unde să te plângi. Convorbirile telefonice sunt înregistrate şi stocate, internetul – atent monitorizat. Şi se pregătesc noi îmbunătăţiri: nu va mai fi voie să protestezi la gurile de metrou şi nici în faţa instituţiilor publice. În curând, probabil că vei mai avea voie să te plimbi doar în grupuri mici.

Schema după care regimurile autoritare au acces la putere a fost, întotdeauna, aceeaşi. Opiniei publice i se construieşte mai întâi un sentiment de insecuritate, pentru ca, ulterior, suprimarea drepturilor civile să fie acceptată ca un „rău necesar”. Cadrul legal pentru sancţionarea huliganilor grupaţi sub însemnele diferitelor echipe a existat permanent, dar n-a fost aplicat. Iar teama şi indignarea opiniei publice au reprezentat prilejul ideal pentru a legifera restringerea drepturilor noastre fundamentale. Pentru conducătorii noştri, nu infractorii sunt periculoşi, ci oamenii cu pareri. Periculoşi sunt cei care, la un moment dat, ar putea să-i conteste şi să-i tragă la răspundere pentru faptele lor.

Nu vă faceţi iluzii că veţi scăpa neafectaţi. Că veţi scăpa neatinşi atât timp cât vă vedeţi de treabă, nu protestaţi, nu mergeţi la meciuri şi la mitinguri, nu aveţi opinii critice, atât cât sunteţi supuşi, cuminţi, docili. La un moment dat, vor ajunge şi la uşa dumneavoastră. Ei lucrează chiar acum la asta.