Adevarul, in presa scrisa, ProTv, in televiziune, si RFI, in radio, au ramas singurele institutii media cu caracter generalist notabile in Romania. La atit s-a redus presa postrevolutionara romaneasca. Un recul devastator. Dupa abdicari succesive, dupa ofensiva Internetului, a crizei, a lipsei de interes a romanilor pentru propria lor soarta, a mafiotilor deghizati in afaceristi proprietari de trusturi media, a securitatii si a politicienilor, Romania a ajuns intr-un timp-record (mai putin de patru ani) in pragul unui record socant: e pe cale de a deveni prima tara europeana fara mijloace profesioniste de informare in masa.

Planul
Dintre institutiile mass-media enumerate mai sus, Adevarul da semne tot mai clare de oboseala. In acest caz particular este vorba de un renghi de-a dreptul sinistru pe care soarta i-l joaca lui Dinu Patriciu.
In urma cu vreo cinci ani, venit in redactia celui mai bun ziar din Romania postbelica, Evenimentul zilei, patronul trustului Adevarul spunea, in fata intregii redactii, ca nu se va lasa pina nu va „rade” de pe piata toti concurentii publicatiilor sale. In conceptia sa, aceasta era reteta succesului: urma sa pompeze sume colosale – credea ca dispune de suficiente resurse pentru asta – pina cind celelalte ziare, secatuite, aveau sa traga, unul cite unul, obloanele. Incepuse deja nebunia publicatiilor cu insert. In aproape fiecare zi a saptaminii, Adevarul dadea, la preturi promotionale, cite ceva: carti, albume, brosuri, ghiduri. Erau costuri imense chiar si pentru o presa scrisa care parea in culmea gloriei. Reclama inundase posturile TV. Tirajul ziarului – cu un continut, in acel moment, mai mult decit modest – crestea exploziv. Sute de mii de exemplare zilnic. Era un delir, pentru orice om din fenomen semana cu o piesa absurda, Adevarul isi cumpara la propriu cititorii (iar acestia se lasau cumparati cu entuziasm), ziarul „producea” pierderi colosale, era o cursa a pagubelor, nu a profitului, iar cu asta Cutia Pandorei era deschisa. Dar semnele aparusera de ceva vreme.

Ziaristi la promotie
In 2009, soarta parea dispusa sa-i indeplineasca lui Patriciu visul de a deveni mogulul unicului trust media din Romania. Nava-amiral, Adevarul, avea in siaj toata gama publicatiilor dintr-un trust: tabloid, reviste mondene si economice. Se preconiza un post TV pe Internet, holdingul deschisese publicatii si in alte tari. In acest timp, intreaga presa scrisa din Romania o luase la vale lovita de criza, de „gratuitatile” Internetului, de oportunismul cititorilor, de propriile slabiciuni. A fost un plonjon in abis. Dupa alegeri, ziarele au inceput sa traga obloanele. Unul cite unul.
Insula intr-un ocean de dezastre, Adevarul isi lua insa avint. Mogulul isi dadea seama, probabil, ca-i lipseste totusi ceva. Noianul de cadouri atragea publicul, dar nu-l fideliza. Si atunci Patriciu s-a reorientat catre oameni. Sansa i-a suris din nou cind Ringier, ca de obicei neinspirat, a luat citeva masuri disperate care au dus la implozia EVZ. Cum Cotidianul se inchisese deja, Adevarul a putut sa ia ziaristi de mare valoare la care altfel nici macar n-ar fi putut visa. Iar ziarul a inceput sa-si consolideze calitatea.
Pina aici, totul decursese perfect, iar planul-profetie al lui Dinu Patriciu, enuntat prin 2008, parea sa intruneasca toate conditiile ca sa se implineasca mai repede decit sperase chiar autorul sau. Practic, la sfirsitul lui 2010, Adevarul ramasese deja singurul ziar autentic din Romania. Concurenta, in jur, fie murise, fie se transformase in fituica de partid. In cladirea de linga Mobexpert se intindea cea mai moderna redactie din Romania, populata de ziaristi de valoare si care producea un jurnal consistent, cu un numar de pagini fara precedent in tara noastra si cu un continut din ce in ce mai bun.

Sa alergi de unul singur si sa iesi pe locul doi
Acesta a fost momentul in care fantoma presei romanesti „ante-Patriciu” a iesit din dulapul unde fusese ascunsa. Iar Adevarul, singurul ziar pe care-l mai avea Romania, a inceput sa scada abrupt in tiraj. De ce si cum s-a intimplat, discutiile sint acum inutile. Poate ca afacerea n-a fost gestionata corect. Poate ca tot planul, atit de perfect in aparenta, ascunsese o capcana fatala. Poate ca publicul care-l cumpara s-a plictisit de inserturi. Poate ca perpetuarea crizei a contat in cele din urma chiar si pentru buzunarele lui Patriciu. Certe sint efectele.
Si iata paradoxul: Adevarul vindea tiraje ametitoare pe cind nu continea nimic si nu mai vinde (aproape nimic) acum, cind a devenit singurul ziar cu un continut decent din Romania. Patriciu si-a vazut visul cu ochii: alearga singur pe piata. Si totusi, termina pe locul doi.
Ultimul refugiu al competentilor din presa scrisa e pe cale sa cada.