Etichete

, , , , , ,

Vinzatoarei, o fata frumusica, ravasita si imbujorata ca dupa o noapte intreaga de sex salbatic, ii tremura miinile: „Nu mai pot! Trei tiruri de carne am vindut azi!”. Rafturile raionului de carne proaspata din Kaufland sint pustiite. Citeva fleici de ceafa de porc stinghere, niste „specialitati” si citeva kile de cirnati – atit mai gasesti in vitrina. Cu citeva minute in urma, la intrarea in magazin, avusesem vedenia „Circului foamei” de pe vremea lui Ceasca. (Exagerez, pe atunci nu se gasea ABSOLUT nimic). Raionul de legume-fructe, gol-golut, bintuit de haite de oameni disperati, ciocnindu-si carucioarele cu furie pe culoarele strimte. Citeva banane prea verzi, niste fructe deshidratate, 3-4 ladite cu mandarine ramase nu se stie din ce motiv. De portocale, grapefruit, mere, pere, nuci, alune n-a mai ramas decit pretul. La legume e si mai si. Absolut nimic. Nici macar cartofi nu se mai zaresc. Alaturi, sectorul de fainoase si zahar poarta urmele unei batalii crincene. E pe jumatate devalizat, pungi rupte, cu continutul imprastiat pe jos si pe rafturi, ambalaje sfisiate si aruncate in dezordine arata ca acolo au avut loc evenimente.

La piine, lucrurile stau ceva mai bine. Zona de carne e insa un peisaj de-a dreptul selenar. Nimic unde ar fi trebuit sa fie produsele de pasare. S-a luat tot, pina si tacimurile. Nimic in galantarele cu carne de porc. Nici strop de carne de vita. Singurul loc unde mai gasesti pui e la carne congelata. Peste, hamburgeri si specialitati de fructe de mare, asta e tot ce mai poti cumpara daca te trezesti simbata, 11 februarie, la ora 17.00, ca ai nevoie de ceva de-ale gurii si intri in hipermarket. Mai incolo, la raionul de oua mai gasesti doar citeva cartoane aproape bizar ratacite in niste rafturi pe care bate vintul.

Afara, in drum spre iesire, ne-am intersectat cu o pereche, probabil sot si sotie, impingind cu carucior povirnit sub muntele de produse. Baxuri de ulei, faina, malai, zahar, piine, salam. Probabil ca respectivii cumparasera pentru sinistratii din Baragan. Dar e greu de crezut ca asta e cauza iuresului. In primul rind pentru ca acelasi peisaj l-am intilnit si duminica trecuta in acelasi magazin, dupa ce ministrul Igas anuntase ca „va fi ca-n 54”. Atunci nu se punea problema sa alimenteze altceva decit eterna obsesie ca vor muri cu burta goala.