Interlocutorul face ochii mari: „Cum poti sa spui asa ceva? In Franta, doar daca deschizi gura pe tema asta si te aude cineva, faci puscarie”. Prietenul meu a stat vreo 10 ani la Paris, s-a intors de acolo impregnat de acea politete adesea excesiva, care poleieste un dezinteres crunt fata de cei din jur. Spre norocul lui, n-a stat indeajuns ca sa asimileze egoismul profund al parizienilor. Din nefericire, a stat suficient incit sa prinda frica de a vorbi liber.

In Franta exista legi care reglementeaza ce au si ce n-au voie sa vorbeasca oamenii. Ultima tema interzisa de Parlamentul de la Paris: discutiile despre masacrul comis de turci impotriva armenilor in cursul primului razboi mondial. Aici nu este vorba de contestarea tragediei in sine, care a avut loc si este una dintre marile monstruozitati din istoria omenirii (cartea „cele 40 de zile de pe musa dagh” surprinde formidabil drama comunitatii armenesti si pasivitatea franco-engleza la acest genocid). Subiectul despre care vorbim este insasi libertatea oamenilor de a dezbate un subiect. Despre dreptul lor de a-si spune opinia, de a gindi, de a analiza, de a rosti ceea ce cred, de a cauta, eventual, noi elemente si indicii despre evenimentele petrecute acum un secol. In Franta, statul stabileste ce ai si ce n-ai voie sa vorbesti la serviciu, pe strada, acasa, cu vecinii, prietenii si familia. Adevarul este cel stabilit prin lege. Cine gindeste altfel isi pune pielea pe bat.

O emisiune televizata cu presedintele francez Nicolas Sarkozy ca protagonist a batut duminica toate recordurile de audienta in materie. 16 milioane de locuitori ai Frantei au urmarit transmisiunea in care patru ziaristi, alesi pe sprinceana de Biroul de presa al presedintelui, i-au ridicat acestuia mingea la fileu. Audienta-record a fost posibila in urma ordinului dat de seful statului ca TOATE posturile TV de stat sa transmita in direct pseudo-dezbaterea. Nu este clar inca prin ce mijloace alte numeroase posturi private au fost, de asemenea, convinse sa transmita in direct aceeasi productie (cele mai importante opt televiziuni au transmis live emisiunea). Trebuie mentionat ca doi dintre cei patru ziaristi selectati de oamenii lui Sarkozy fusesera decorati cu Legiunea de Onoare de insusi presedintele pe care acum ar fi trebuit sa-l inghesuie cu intrebarile. Ceilalti doi ziaristi prezenti in studio sint cunoscuti ca avind opinii liberale favorabile presedintelui. Detalii aici: http://www.rfi.ro/articol/stiri/politica/sarkozy-cea-mai-arhaica-stanga-europa
Comentariile sint inutile…

Anul trecut, o stire curioasa a ajuns la urechile ziaristilor francezi. Directorul Castelului-Muzeu Versailles a fost destituit, in loc fiind numita Catherina Pegard, fosta ziarista pe politic si consiliera pe presa a presedintelui Sarkozy. S-a ridicat problema competentei, doamna respectiva neavind in palmares nici o activitate care s-o recomande pentru asa ceva. A contat insa acest lucru prea putin, calitatea de apropiata a sefului statului fiind mai importanta. Subiectul pe larg, aici: http://www.rfi.ro/articol/stiri/cultura/o-viziune-mai-subtila-versailles.

13 ani a durat la Paris procesul in urma caruia Biserica Scientologica – una dintre organizatiile cele mai bogate si influente din lume – a fost condamnata pentru escrocherie. Verdictul Curtii de Apel confirma o sentinta din 2009: „Escrocherie in banda organizata”. E vorba de rezolutia unei plingeri depuse de cinci fosti enoriasi ai respectivului cult, care se plinsesera ca au fost storsi de bani intre 1997 si 1999. Asadar, a fost nevoie de 13 ani pentru a se pronunta, in sfirsit, o sentinta. Dar pina sa se ajunga aici, evolutia procesului a fost sinuoasa. In 2004, Tom Cruise, poate cel mai cunoscut membru al Bisericii Scientologice, efectua o vizita la Ministerul Economiei, pentru o intrevedere cu titularul de atunci al portofoliului, Nikolas Sarkozy. Observatorii avizati, povestesc ziaristii de la RFI, au facut o legatura intre aceasta vizita si decizia Parchetului, in 2006, de a inchide cazul. In 2008, la un an dupa preluarea puterii de catre Sarkozy, presedintia – prin sefa de cabinet a institutiei – sublinia ca „sectele, si in special Scientologia, nu sint o problema in Franta”.
Lucrurile au scapat de sub control din cauza incapatinarii unui judecator de instructie, care a trecut peste Parchet si a ordonat continuarea procesului soldat cu sentinta expusa mai sus. Povestea intreaga, aici: http://www.rfi.ro/articol/stiri/social/scientologia-franceza-condamnata-escrocherie

Ce-ar mai fi de spus? Democratie? Libertatea cuvintului si a gindirii? Separarea puterilor in stat? Criteriul competentei? Neamestecul in treburile justitiei? Inainte sa ne raportam la „marile democratii occidentale”, ar trebui sa stim despre ce vorbim.