Etichete

, , , , ,

Derrick MacShaughnassy, personaj al lui Jerome K. Jerome în “Arta de a nu scrie un roman”, are nenumăraţi discipoli prin România. Scriitorul englez nota despre amicul său că numai un nebun, un excentric sau un naiv incurabil putea să-i urmeze vreunul dintre nenumăratele sfaturi excelent argumentate. MacShaughnassy era expert în orice problemă. Într-un rând, le-a demonstrat reticenţilor săi prieteni cum se face o cafea adevărată. Procesul de producţie s-a soldat cu incendierea bucătăriei şi cu licoare pentru două persoane pe care amicii, cu gusturile lor pervertite, n-au apreciat-o. A băut singur cafeaua şi a plecat aproape pe braţe acasă. Cu altă ocazie, autorul a încercat să stârpească gândacii din casă cu ajutorul unei otrăvi furnizate de atotştiutorul MacShaughnassy. Singura victimă a dezinsecţiei, nota Jerome, a fost, până la urmă, un gândac linşat de semenii săi când încerca să fugă cu o cantitate prea mare de otravă.
În România, să fii MacShaughnassy e sport naţional. La meciul disputat de “tricolori” cu Turkmenistan, o avalanşă de experţi s-a înghesuit să-şi dea cu părerea. Specialiştii de pe margine anunţau că n-are rost jocul, că e de porc ca ditamai România să întâlnească nişte desculţi, că Piţurcă îşi bate joc. S-au oferit explicaţii tehnico-tactice, s-au căutat şi dovezi: uite, am jucat cu 20 de spectatori, ăia nu ştiau nici să stea în picioare, terenul avea patru porţi, s-a disputat partida lângă un hotel. “Haha, Turkmenistan, cine dracu’ a mai auzit şi de ăştia?”. Dar de noi cine a mai auzit în ultimii ani? Armata lui MacShaughnassy îl desfiinţa pe Lucescu junior, precedentul selecţioner, pentru că nu promova tineri. Acum, Piţurcă e ridiculizat pentru că începe 2012 cu Găman, Chiricheş, Papp, Chipciu şi Tănase titulari. În trecut, fix în aceeaşi perioadă, Iordănescu mergea cu echipa, înaintea Mondialului din 94, în Hong Kong. Boloni s-a dus în Algeria. Mircea Lucescu juca amicale şi cu echipe de club. Poate că aceşti antrenori vor fi ştiind cum se pregăteşte o campanie a naţionalei. În mod sigur însă nu atât de bine precum MacShaughnassy de România, posesorul unei soluţii în orice situaţie. Dacă pierde echipa, n-avem valoare, antrenor, jucători etc. Dacă bate, e irelevant. Dacă sun promovaţi tineri din ţară, de ce au fost luaţi de la cluburi. Dacă nu sunt promovaţi, de ce nu aducem sânge proaspăt. Dacă adversarii sunt prea tari, de ce jucăm ca să ne bată ăia. Dacă sunt mediocri, e un test inutil. Dacă sunt prea slabi, ne stricăm firma.
Pentru specialiştii noştri, soluţia se găseşte tot în povestea lui Jerome K. Jerome: ar trebui pedepsiţi să le poarte de grijă tuturor celor care, de-a lungul vieţii, au făcut imprudenţa să le urmeze sfaturile.