Va simtiti demoralizati? Va simtiti singuri, despartiti de cei care gindesc ca voi? Avalansa de stiri negative, cautate si tocate zile in sir la TV si in ziare, va deprima? Simtiti ca nu mai aveti incredere in nimeni? Uneori va vine s-o luati razna? Ati ajuns la concluzia ca apartineti „unui popor de cacat”? Va vine sa fugiti in munti? Sa va izolati? Sa nu mai dati nici „buna ziua” nimanui? Nu-i asa ca nimic nu mai merita efortul vostru? Nimic! Nici un om cazut pe strada, nici un ciine la colt de drum, nici un protest impotriva unui abuz, nici macar sa mergeti la vot. Situatia e fara iesire, nu-i asa?

Take a break, poate ca rindurile urmatoare vi se vor parea interesante. Poate ca exista o legatura intre modul in care v-a fost/este indusa aceasta stare si ce veti citi mai jos. Iata un fragment din manualul „Subversiunea”, scris de psihosociologul Roger Muchielli in 1971:

„Obiectivele diversiunii sint triple. Diferentierea lor nu poate fi decit didactica, deoarece in fapt ele se sprijina si se completeaza reciproc. Aceste obiective sunt:

1. Demoralizarea natiunii vizate si dezintegrarea grupurilor ce o compun.

2, Discreditarea autoritatii, a aparatorilor, functionarilor si oficialitatilor acesteia.

3. Neutralizarea maselor pentru a impiedica orice interventie spontana generala in favoarea ordinii existente in momentul ales pentru preluarea nonviolenta a puterii de catre un mic grup minoritar.

Aceste scopuri sint posibile prin utilizarea mijloacelor de informare in masa. Fara presa, fara radio, fara televiziune, subversiunea e neputincioasa. Fara specialisti in domeniul psihologiei sociale, subversiunea e incoerenta”.

Merde!