VERDICT Medicul psihiatru Florin Tudose spune că sindromul paranoic care afectează fotbalul românesc este consecinţa unei optici primitive şi e, practic, nevindecabil @ Lipsa de responsabilitate şi gândirea leneşă au făcut din campionatul României un ospiciu

Specialiştii ar avea mult de lucru, dacă li s-ar da pe mână fotbalul românesc. Profesorul universitar Florin Tudose, medic psihiatru şi şeful secţiei Psihiatrie a Spitalului Universitar din Bucureşti, e sigur de acest lucru. Specialistul e şi mai convins însă că pacienţii, deşi cochetează cu sindromul paranoic, nu vor apela la mijloacele terapeutice. Florin Tudose ne mai dă o veste proastă: studiile arată că o treime din populaţia României e obsedată de teoria conspiraţiei, iar acest fond nu face decât să agraveze cazul particular al celor care lucrează în fotbal!

Domnule doctor Florin Tudose, cum priveşte un specialist această modă existentă în societatea românească, în general, şi în fotbalul nostru, în special, de a vedea peste tot comploturi?

Problema asta e un sport naţional la români. La capitolul ăsta putem organiza liniştiţi, în fiecare an, Cupa Mondială, Campionatul European şi pe cel Balcanic, fără teama de a le pierde. Estimez că peste 30 la sută dintre români sunt gata, în orice moment, să creadă în orice fel de teorie a conspiraţiei! Din păcate, acest fel de a gândi e întreţinut în special de media electronică. Pe internet găseşti tot felul de site-uri gata să susţină astfel de teorii.

„E ca şi cum ai crede că desfaci cu o cheie fixă orice şurub. Chiar dacă el e rotund, pătrat sau altfel. Numai cineva leneş şi prost apelează la aceeaşi explicaţie pentru orice situaţie în care e pus. Acest fenomen apare şi pentru că, în ţara asta, nimeni nu e învăţat săşi asume răspunderea”

Florin Tudose, medic psihiatru

Iar fotbalul?

Domnule, e apărarea cea mai simplă pe care o persoană puţin dotată intelectual o poate folosi pentru a justifica orice insucces. Şi în domeniul ăsta să ştiţi că avem campioni naţionali şi din cei mai mititei. În fotbal, în particular, am observat că nu sunt doar teorii ale conspiraţiei având ca obiect politica. Sunt de tot felul: economice, etnice, transnaţionale şi multe altele.

“E triumful gândirii leneşe

De ce apare acest tip de gândire?
E triumful gândirii leneşe. E mai comod aşa. E ca şi cum ai crede că desfaci cu o cheie fixă orice şurub. Chiar dacă el e rotund, pătrat sau altfel. Numai cineva leneş şi prost apelează la aceeaşi explicaţie pentru orice situaţie în care e pus. Acest fenomen apare şi pentru că, în ţara asta, nimeni nu e învăţat să-şi asume răspunderea. Ne ascundem de răspundere. Alţii sunt, întotdeauna, de vină, niciodată noi.

Există o clasificare medicală a fenomenului care afectează fotbalul românesc?
Această viziune, în care toţi complotează, îţi doresc răul, vor să te distrugă, se numeşte delir de persecuţie. E vorba de idei de relaţie. Adică tot ceea ce se întâmplă are legătură cu tine. Te pui într-o poziţie geocentrică în raport cu restul lumii. Universul se învârte în jurul tău. Aşa se construieşte celebrul sindrom paranoic.

“Această viziune, în care toţi complotează, îţi doresc răul, vor să te distrugă, se numeşte delir de persecuţie. E vorba de idei de relaţie. Adică tot ceea ce se întâmplă are legătură cu tine

Florin Tudose, medic psihiatru

Marius Stan, preşedintele liderului Oţelul, spunea astă-iarnă că se simţea ca-n Mioriţa, că toţi vor să-i facă felul echipei sale. Ulterior, a câştigat titlul…

Haha! Păi, şi ce-ar fi vrut Marius Stan să discute preşedinţii cluburilor rivale? Cum să-l ajute să ia titlul? E normal să se gândească adversarii cum să facă să-l oprească! Păi, de exemplu, e firesc ca inamicii mei să-şi propună să-mi pună beţe-n roate! Doar nu ar vrea să mă sprijine! Dar normalul a ajuns anormal în România…

„Treptat, obsesia le afectează şi viaţa personală

În capcana asta cad şi oameni intraţi de curând în fotbal, care iniţial au privit lucrurile normal.

E o modificare de optică aici. Încet-încet, îşi modifică viziunea până când ajung şi ei la această optică primitivă. Treptat, ideea că alţii le vor răul şi conspiră pentru asta începe să le ocupe un spaţiu foarte important şi în viaţa de zi cu zi. Observaţi că, de obicei, e vorba de oameni veniţi din mediul de afaceri, unde această junglă e tot timpul. Mulţi intră în fotbal, iniţial, pentru că le place, e un hobby şi o relaxare. Sfârşesc însă prin a trata şi acest domeniu care ar trebui să le producă plăcere ca pe o permanentă luptă cu coaliţii din umbră. Acest mod deformat de a vedea viaţa le va ocupa, în cele din urmă, tot timpul.

Cum se poate ieşi din aşa ceva? Se poate smulge singur pacientul din cercul vicios? E nevoie de intervenţia medicului?

Nu există scăpare! Psihiatrii nu intervin niciodată decât la cererea pacientului. Iar aceşti pacienţi nu vor apela niciodată la medic. Vor prefera, întotdeauna, să creadă în teoria conspiraţiei. Sigur că, la orice analiză serioasă, această obsesie nu stă în picioare, dar ei nu-şi doresc să fie demontată. Pentru că aceste idei sunt prevalente. Adică apar mereu, domină şi modifică tot sistemul de gândire al subiectului respectiv.

“E ca în Mioriţa, toţi vor să ne omoare! S-a vorbit de curând de o coaliţie anti-Oţelul, formată de mai multe echipe din Liga I. M-am interesat şi e adevărat că reprezentanţii unor cluburi s-au întâlnit şi au stabilit să pună beţe-n roate Oţelului
Marius Stan, preşedinte la Oţelul, în ziarul “Libertatea”, astă-iarnă

30

la sută dintre români suferă de obsesii legate de teoria conspiraţiei, după estimările medicilor psihiatri

Excepţiile

Paszkany, Becali şi Badea se distrează

Există, în toată povestea, şi personaje care-şi păstrează cumpătul şi, uneori, se distrează pe seama celorlalţi. Arpad Paszkany şi Iuliu Mureşan, de la CFR Cluj, acuză conspiraţii ale arbitrilor doar din când în când, în funcţie de interese. Gigi Becali vorbeşte despre comploturi doar când este “injectat” de anturaj, în timp ce Nicolae Badea n-a invocat niciodată forţe oculte. Celălalt “cap” de la Dinamo, Cristi Borcea, mimează şi el indignarea la anumite intervale, când simte că e nevoie să pună presiune pe arbitri sau pe adversari.