Oscilând între manelisticul “duşmanii-mi poartă picăşi diagnostic psihiatric, ideile conducătorilor de cluburi despre competiţie şi viaţă în general sunt încadrate de specialişti la paranoia şi mania persecuţiei @ De zeci de ani, explicaţiile aduse pentru eşecuri de cei care activează în fotbalul românesc se rezumă la ghinion, arbitri şi loviturile perfide ale adversarilor

Jucat lăutăreşte, după ureche, fotbalul românesc este dominat de repere manelistice şi în viaţa de zi cu zi. Banii şi duşmanii sunt coordonatele care guvernează viaţa activiştilor din Liga I. Parte a întregii societăţi româneşti, unde teoria conspiraţiei şi neîncrederea sunt cultivate de zeci de ani, fotbalul scoate la iveală cazuri de-a dreptul patologice de paranoia şi mania persecuţiei, pentru care medicii manifestă un interes de specialitate deosebit.

Fotbalişti, preşedinţi şi patroni de cluburi, impresari şi antrenori cad într-o capcană care-i împiedică să progreseze din simplul motiv că, o dată convinşi de rea-voinţa celor din jur, refuză chiar şi ideea că vina unui eşec le-ar putea aparţine vreodată. Sunt rari antrenorii şi şefii de echipe care nu pun înfrângerile pe seama ticăloşiei şi invidiei altora. Fotbalul colcăie de conspiraţii, duşmani ticăloşi urzesc planuri mârşave, pretutindeni se pot observa indiciile lucrăturilor necurate. Ziariştii sunt plătiţi să pună întrebări răutăcioase sau să dea ştiri false, ziaristele au ca unic scop măritişul cu X sau cu Y, suporterii sunt manipulaţi să conteste la comandă, transferurile cad pentru că şi-a băgat ştim-noi-cine coada, în spatele fiecărei critici sau observaţii nefavorabile stă un substrat adânc de rea-intenţie, un interes meschin. De boală n-au scăpat nici măcar jucătorii naţionalei, infestaţi de fostul selecţioner cu ideea că nimeni în România nu doreşte victorii şi calificări.

“Aveţi o problemă cu mine? Nici o problemă! Duc oricât!

Mihai Stoica, manager general la Steaua

Lucescu cel Mic a îmbolnăvit naţionala de suspiciune

Uneori, lucrurile sunt chiar mai grave decât ne-am aştepta. Răzvan Lucescu, fostul antrenor al naţionalei, îşi informa jucătorii că sunt singuri, că toţi locuitorii ţării abia aşteaptă ca ei să piardă. Şi-a construit mesajul de bază pe această temelie, încercând să unească grupul în jurul ideii că trebuie să se mobilizeze pentru a face faţă nu numai adversarilor, ci şi ostilităţii arbitrilor şi duşmăniei generale din România: suporteri nerecunoscători, patroni interesaţi, antrenori invidioşi, presă răutăcioasă.

Fotbaliştii, deja predispuşi să creadă în existenţa unor astfel de coaliţii monstruoase, au reacţionat, Cristi Chivu şi Mirel Rădoi s-au numărat iniţial printre cei care au atacat “restul lumii” şi au cerut linişte pentru naţională şi Răzvan Lucescu. Orbirea a ajuns însă atât de departe, încât criticile şi nemulţumirea justificate de rezultatele proaste ale naţionalei au fost puse tot pe seama unor interese de grup! Pentru ca lucrurile să fie şi mai complicate, există un sâmbure de adevăr: mai mulţi patroni din Liga I, precum şi fraţii-impresari Ioan şi Victor Becali, îi purtau sâmbetele lui Răzvan Lucescu pentru că nu era receptiv la sugestiile în privinţa selecţionării anumitor fotbalişti.

“Chiar acum patru zile am avut o discuţie cu tata şi vorbeam că este un meci acasă, ucrainenii au nevoie de victorie şi mi-a zis să mă aştept la un arbitraj ostil. Aşa a fost, din păcate
Răzvan Lucescu, selecţionerul României, astă-vară, după amicalul pierdut cu 2-3 la Lvov, cu Ucraina

Din acest punct de vedere, ruptura dintre lot şi “ceilalţi” i-a dus pe tricolori, în mandatul lui Lucescu juniori, într-o fundătură: echipa respingea orice observaţie, iar publicul, sătul de rezultate proaste şi dezamăgit de atitudinea celor de la lot, se îndepărtase de naţională, a cărei audienţă s-a prăbuşit în ultimii ani. Până la urmă, totul s-a întors împotriva grupului îmbolnăvit de mania persecuţiei. Rădoi s-a retras nemulţumit că e criticat de Lupescu, iar Chivu a renunţat la lot convins fiind că România nu-l apreciază şi, deci, nu-l merită.

În Giuleşti, mania persecuţiei se moşteneşte

La Rapid, teoria conspiraţiei este, de decenii, o religie. Însăşi deviza giuleştenilor e sugestivă: “singuri împotriva tuturor!”. În mentalul colectiv al fanilor rapidişti, transmis din generaţie în generaţie şi către gazon, unde antrenorii şi jucătorii gândesc cam la fel, domină ideea (nu lipsită în totalitate de o bază reală) că Dinamo şi Steaua s-ar alia oricând, pentru a le bloca drumul spre glorie. Din coaliţie mai fac parte, cred rapidiştii, arbitrii, conducerea FRF şi multe alte cluburi. Marian Iancu, un alt rapidist, a găsit în ultimii ani la Timişoara teren fertil pentru cultivarea ideii că o conspiraţie mondială unelteşte pentru a stopa falnicul Banat. Scenariile fluturate de Iancu au găsit un ecou atât de mare pe malul Begăi, încât s-au găsit aproape 10.000 de oameni care să iasă în stradă la un miting de protest împotriva ticăloşilor care uneltesc. Pe lista coaliţiei anti-Timişoara s-ar număra, cred bănăţenii, FRF, Cooperativa cu Oţelul în frunte, UEFA, Benfica Lisabona, judecătorii de la Tribunalul de Arbitraj Sportiv de la Lausanne şi reprezentanţii Fiscului.

De pe listă nu lipseşte însuşi Mircea Sandu, şeful FRF, cel care a acuzat, în urmă că şapte ani, o conspiraţie a UEFA împotriva fotbalului românesc, concretizată prin decizii potrivnice ale arbitrilor. Povestea a avut un substrat real, dar nu mai puţin adevărat este şi că tricolorii au avut prestaţii din ce în ce mai modeste.

Pe Mircea Lucescu, arbitrii îl persecută încă din 1966

Există şi antrenori de mare valoare din fotbalul nostru, dar care au dezvoltat o adevărată obsesie pentru arbitraje. Mircea Lucescu, poate cel mai bun tehnician din istoria României, este şi cel mai afectat de această manie. Convingerea că arbitrii îl urmăresc sistematic ca să-i fure munca s-a format şi consolidat încă din tinereţe în cazul lui “Il Luce”. În 1966, pe când avea doar 21 de ani, Mircea Lucescu menţiona că România a pierdut la Napoli, cu Italia (scor 1-3), în preliminariile Europenelor, şi din cauza arbitrajului, care “trăsese” cu gazdele. Marele fotbalist preciza, totuşi, că italienii fuseseră oricum superiori.

„Faulturile comise de echipele mari şi cele comise de formaţiile din Europa de Est sunt interpretate diferit”

Mircea Lucescu, antrenor la Şahtior, după un meci cu Arsenal Londra, anul trecut

“Protestez pentru jocul dur al adversarilor, pentru fractura lui Fernandinho şi la adresa arbitrajului
Mircea Lucescu, antrenor la Şahtior, după o înfrângere în campionatul Ucrainei, anul trecut

„Mulţi spun că dau vina pe arbitri, însă am argumente. (…) Când apar astfel de metode şi scenariul se repetă an de an, trebuie să mă apăr. Nu e un secret ce se întâmplă în fotbalul ucrainean, acelaşi lucru mi s-a întâmplat şi în Turcia, când am fost împiedicat prin orice mijloace, după ce câştigasem două titluri, să repet succesul

Mircea Lucescu în 2006, după o partidă Dinamo Kiev – Şahtior

“Arbitrii ne-au defavorizat”

Mircea Lucescu în 1966, după partida Italia – România 3-1

Ulterior, acestă problemă avea să devină obsesia vieţii pentru Mircea Lucescu, indiferent de campionatul (România, Italia, Turcia, Ucraina) sau echipa (Corvinul, Dinamo, Rapid, Pisa, Brescia, Inter, Reggiana, Galatasaray, Beşiktaş, Şahtior) unde a activat. Răzvan, fiul lui Mircea Lucescu, e un antrenor tânăr şi de perspectivă, cu unele reuşite, dar care a preluat de la tatăl său mai repede defectele, decât calităţile. Din acest motiv, la Rapid, Braşov şi la naţională s-a plâns permanent că forţe oculte încearcă să-l “sape”, iar arbitrii în dezavantajează sistematic.

“Aici (n.r. – în Rusia) sunt arbitraje mai rău ca pe vremea lui Ceauşescu. Fiecare face ce poate!
Dan Petrescu, antrenor la Kuban Krasnodar, în iulie 2010

Dan Petrescu este un alt caz de antrenor valoros, dar cu o evoluţie îngrijorătoare. Deşi e cu 22 de ani mai tânăr decât Mircea Lucescu şi se află, practic, de doar câteva sezoane în breaslă, “Bursucul” a dezvoltat, şi el, o obsesie în privinţa arbitrilor. Ca şi “Il Luce”, Petrescu se expune, din cauza acestei metehne, la numeroase ironii şi chiar sancţiuni. Tehnicianul aflat acum la Kuban Krasnodar a rămas de pomină în sezonul 2008-2009, când a cucerit titlul cu Unirea Urziceni, dar s-a plâns că l-au furat “fluieraşii” inclusiv în meciurile în care fusese favorizat făţiş!

“Am luat campionatul, acum suntem pe primul loc şi chiar că nu ne mai suportă nimeni!
Dan Petrescu. fost antrenor la Urziceni, în decembrie 2009

“Am primit cartonaş roşu pentru că arbitrii au primit temă să nu fiu pe bancă la meciul cu Steaua nici eu, nici Mihai Stoica

Dan Petrescu, fost antrenor la Urziceni, în august 2007

Adrian Mititelu are ceva dreptate

Un caz de mania persecuţiei justificat, de data aceasta, întâlnim la Adrian Mititelu, patronul defunctei Universitatea Craiova. Situaţia de aici este de-a dreptul înduioşătoare: de ani buni, Mititelu acuză faptul că oltenii sunt furaţi sistematic. “Nu mai ştiu ce să fac! Îmi vine să plâng!”, se văita patronul Ştiinţei acum un an, după ce arbitrii le scoseseră craiovenilor un gol din poarta Stelei. Lucrurile au acoperire faptică. De curând au căpătat accente groteşti: profitând şi de greşelile lui Mititelu, o coaliţie din care n-au lipsit Victor Piţurcă, Gigi Becali, Gigi Neţoiu şi Dumitru Dragomir, profitând de erorile grosolane ale olteanului şi de problemele financiare ale acestuia, a reuşit desfiinţarea clubului Universitatea.

“Patronii Universităţii au fost şantajaţi. Cum nu făceai ce îţi spuneau ei, cum aveai probleme. Trebuie să fii un pic mai nebun să te lupţi cu ei. Eu ce pot să fac, să mă pun împotriva curentului? Mă pot lupta cu guvernul României? Sunt o victimă a încrengăturilor politice!”

Adrian Mititelu, patron la Universitatea Craiova

Să râdem cu Vasile Turcu

“Moda” autovictimizării are şi accente comice. Vasile Turcu, fost acţionar la Dinamo, le povestea cu aplomb tuturor celor care aveau răbdarea să-l asculte că există o largă categorie de ziarişti plătiţi să-i facă o imagine publică proastă! Ridicolul situaţiei era accentuat de seriozitatea cu care Turcu trata subiectul. Conform teoriei avansate de micuţul afacerist, Florin Prunea, inamicul său, i-ar fi avut la mână pe mai mulţi jurnalişti, aceştia fiind la ordinele fostului fotbalist!

S-a ajuns până acolo încât inclusiv oameni serioşi, cu pretenţii, precum Adrian Porumboiu şi Viorel Hizo, să acuze conspiraţii. Hizo crede că ştirile despre problemele din lotul Vasluiului (toate confirmate, între timp, fie prin plecarea fotbaliştilor, fie prin declaraţii publice ale acestora) au fost puse la cale de inamici din Liga I, iar ziariştii se vorbesc, înaintea emisiunilor, ca să-i denigreze echipa! Porumboiu a fost şi mai direct, afirmând într-o emisiune, în direct, că moderatorul şi invitatul său primesc bani de la CFR Cluj.

„Vă luaţi destui bani de la CFR!
Adrian Porumboiu, patron la FC Vaslui, în dialog cu ziariştii

“Ziariştii au temă să mă atace, să-mi strice imaginea! Au datorii, dom’le! Ştiu eu către cine… Au fost luaţi în avionul naţionalei şi acum îşi plătesc datoriile. Am eu o listă, mi-a dat-o cineva… Păi, ce, eu nu ştiu?”

Vasile Turcu, acţionar la Dinamo