Acuzatia de apartenenţă la Cooperativă înainte de 1990, formulată de diverşi oameni din fotbal , a stârnit furia lui “Il Luce” @ Mircea Lucescu spune că Steaua, formaţia familiei Ceauşescu,a dominat cu adevărat peisajul aranjamentelor din fotbalul românesc

Mircea Lucescu are un verb care contraatacă la fel de tăios precum echipele pe care le antrenează. Iar presingul devine ucigător atunci când în discuţie sunt puse performanţele obţinute înainte de 1990. Episodul “Partea întunecată a forţei lui Mircea Lucescu” din “Blaturile fotbalului”, apărut în ProSportul de luni, în care antrenori, conducători de cluburi şi de federaţie vorbeau despre faptul că legendarul tehnician s-a folosit de Cooperativă pentru a domina fotbalul românesc, a stârnit uraganul. Lucescu ajunge imediat în faţa porţii. Plouă cu centrări mânioase. Până la urmă, balonul e culcat la firul ierbii, pentru că Mircea cel Bătrân ştie: “Audiatur et altera pars”. Iar “cealaltă parte” are multe de spus.

Domnule Mircea Lucescu, unii antrenori şi foşti conducători de cluburi vorbesc despre faptul că, înainte de 1990, aţi fost ajutat de sistem să obţineţi rezultate…

E uşor să dai cu noroi în munca altora! Toate aceste acuzaţii vizează un om care înseamnă ceva în fotbal, ei se leagă de numele lui pentru a ieşi din anonimat. Despre performanţele mele, despre jucătorii formaţi de mine, găsiţi – unii dintre ei, la 15 ani – şi lansaţi în fotbalul mare trebuie să vorbiţi, nu de minciunile astea! Adevărul e cu totul altul. Dacă se făceau nişte lucruri, erau făcute de conducători, nu de antrenori! Victoria şi Moreni au fost înfiinţate pentru distracţia ălora! Fiecare conducător din partid avea echipa lui. Dacă vă veţi uita la rezultate, veţi vedea că Victoria şi Moreni au însemnat nimic în lupta cu Steaua! În toţi anii aceia nu i-au luat nici măcar un punct! Lupta cu sistemul am dus-o noi, ca joc! Prin valoare, prin construirea unei echipe puternice, în stare să se bată cu ei!

Sdrobiş spune că, în 1987, aţi venit laGalaţiîmpreună cu Ianul şi aţi dat ordin să se termine 3-3, cu trei goluri Cămătaru…

E o aberaţie! Cum puteam să fac aşa ceva? Cine e Sdrobiş? Cine era el atunci, ca să stăm de vorbă cu el? A fost exact invers, le-am dat un punct. Ei vroiau să-i lăsăm să ne bată, dar le-am spus că nici nu se pune problema! Le-am dat un punct pentru că, la rândul nostru, primisem ordin! Dăscălescu, premierul României, era din Galaţi. Şi am primit ordin de la conducerea noastră să le dăm un punct, ca să se salveze de la retrogradare.

Costinescu, fost preşedinte la FCM Bacău, povestea că în 1978 a primit ordin să se dea la o parte, să câştige Corvinul. N-a respectat indicaţia, Bacăul a câştigat cu 1-0, Corvinul a retrogradat ulterior, iar dumneavoastră eraţi precum o fiară…

Poveşti! Aruncă vorbe… Cine i-a chemat? Cine le-a dat ordin? Cine era Corvinul? Dacă a fost ceva, au fost echipe care s-au organizat ca să retrogradeze Corvinul. Aşa am ajuns în B. Sunt acuzaţiile unor rataţi, care nu înseamnă nici măcar 0,01 la sută în fotbal! Am demonstrat în 1990 ce valoare aveam! La Mondialele din Italia, Dinamo avea 11 jucători în naţională, după ce în 1987, la egalul cu Austria, de la Viena, n-avusese nici unul! După ce a căzut Ceauşescu am câştigat Cupa, titlul, am lăsat o echipă extraordinară, cu nişte jucători nemaipomeniţi, şi am plecat! Aşa cum a făcut şi Răzvan acum: a câştigat cu Bosnia, a demonstrat că are valoare şi a plecat!

„Dăscălescu, premierul României, era din Galaţi. Şi am primit ordin de la conducerea noastră să dăm un punct Oţelului, ca să se salveze de la retrogradare

 “În 1985-1986, după ce au luat Cupa Campionilor, i-am bătut, cu Dinamo, şi în campionat, şi în finala Cupei. Imediat după aceea, valentin a schimbat toată federaţia şi toate comisiile! L-au pus pe Angelescu”

 

“După ce am bătut Steaua, au schimbat toată federaţia

Sunt afirmaţiile unor antrenori, ale unor oficiali…

Înainte de 1990 nu am fost lăsat să ajung în vârf! Am creat o echipă formidabilă la Dinamo, aşa cum făcusem şi la Corvinul, care juca fotbal de clasă şi care era singura capabilă să le dea emoţii, să se bată cu ei! Iar la naţională am construit în doi ani o echipă care a eliminat apoi Italia, campioana lumii! Ştiam că, în campionat, mai mult de locul doi nu mi se va permite niciodată! Nu eram lăsaţi. Iar când era să-i batem, în finala Cupei României, s-au retras de pe teren! De ce nu scrieţi cum am fost dat afară de la naţională după ce am bătutAustriacu 4-0?

 Mircea Angelescu, fostul şef al FRF, spunea că v-aţi lăsat influenţat de Postelnicu şi că l-aţi acuzat că din cauza lui aţi pierdut cu 17 Nentori…

Chiar din cauza lui Angelescu am pierdut! N-avea ce să caute şi la Tirana, şi în Ştefan cel Mare… Pe el l-a pus Steaua la federaţie! În 1985-1986, după ce au luat Cupa Campionilor, i-am bătut, cu Dinamo, şi în campionat, şi în finala Cupei. Imediat după aceea, Valentin a schimbat toată federaţia şi toate comisiile! L-au pus pe Angelescu… Îl înţeleg însă pe Valentin, îşi apăra clubul.

Iar cu naţionala…

Am jucat cu Austria, i-am bătut cu 4-0, şi după meci s-au strâns la etajul întâi, ca să discute cum să mă schimbe, fără ca măcar să mă invite sau să mă felicite pentru victorie. Mi-l aduseseră pe Ienei, dar el nu se implica, stătea la Oradea. A venit doar la meci. Pe urmă, Angelescu a venit după mine şi la Tirana, şi la Dinamo, m-a bătut la cap două săptămâni să renunţ la naţională. Îmi tot spunea să rămân doar la Dinamo, că au nevoie să cresc o nouă generaţie… N-am vrut, construiam o nouă echipă, vroiam să ne calificăm la Europene (n.r. – din 1988). Angelescu era prietenul meu, dar era pus de Steaua să facă asta. Vroiau să controleze şi naţionala, şi Steaua.

„Ştiam că, în campionat, mai mult de locul doi nu mi se va permite niciodată! Nu eram lăsaţi. Iar când era să-i batem, în finala Cupei României, s-au retras de pe teren!”

 “Am jucat cu Austria, i-am bătut cu 4-0, şi după meci s-au strâns ca să discute cum să mă schimbe. Mi-l aduseseră pe Ienei, dar el nu se implica, stătea la Oradea. A venit doar la meci”

 „Dragomir încerca să ne scoată de la Săftica

Acelaşi Angelescu acuza că a participat la o şedinţă cu dumneavoastră şi Postelnicu, în care eraţi de acord cu metodele acestuia.

Asta e o prostie mai mare decât el! Nu-mi amintesc să fi participat la o asemenea şedinţă, dar, dacă a fost, totuşi, aşa, atunci n-a înţeles nimic!  În 4 ani l-am văzut de vreo 4 ori pe Postelnicu. Nu mai avea voie să se ocupe de fotbal, ca şi Ştefan Andrei. Le interzisese Ceauşescu. Eu venisem la Dinamo şi vroiam să construiesc o echipă nouă. Îi înlocuiam pe fotbaliştii plafonaţi, provinciali, care nu puteau să se bată cu Steaua. Am discutat ce să facem cu ei, nu puteam să-i lăsăm pe drumuri. Aşa au ajuns la Victoria şi Moreni. Iar eu am promovat, încet-încet, tineri cu care am construit o mare echipă.

Erau Victoria şi Moreni echipe-satelit ale dinamoviştilor?

Echipele astea existau déjà când am ajuns eu la Dinamo. Nu ne-au ajutat niciodată cu nimic, ba dimpotrivă! N-au pus nici cea mai mică problemă Stelei, în schimb vroiau să ne bată pe noi! În plus, au creat o imagine negativă echipei Dinamo. Toată lumea îi ura. Oamenii nu ştiu: m-am luptat cu Dragomir (n.r. – pe atunci preşedinte laVictoria), care vroia să ne scoată de la Saftica şi să-i bage acolo pe ai lui!

„Victoria şi Moreni nu ne-au ajutat cu nimic, ba dimpotrivă! N-au pus nici cea mai mică problemă Stelei. În plus, au creat o imagine negativă echipei Dinamo. Toată lumea îi ura. M-am luptat cu Dragomir, care vroia să ne scoată de la Saftica şi să-i bage acolo pe ai lui!”

 “După ce am bătut Sibiul cu 8-1, în 1988, a doua zi am fost nevoit să iau avionul, să mă duc şi să mă scuz la Nicuşor Ceauşescu. Am fost şi am făcut anticameră la el, să-i explic că nu am sfidat familia Ceauşescu”

“Dacă vroiam să fac ceva, crezi că nu puteam?”

Profesorul Ion V. Ionescu povesteşte de un episod petrecut în decembrie 1985. Aţi făcut scandal şi i-aţi ameninţat pe cei de la Corvinul, după ce au făcut 0-0 cu Dinamo, în Ştefan cel Mare…

Asta e altă prostie! Ăsta se credea intelectualul fotbalului românesc! Gândeşte-te: eu eram antrenorul naţionalei, aveam 6 jucători de la Corvinul la lot. Dacă vroiam să fac ceva, nu puteam să fac? Tu nu vezi că toate aceste acuzaţii sunt despre nişte meciuri în care am pierdut puncte? Nu mai spun că, din contră, i-am ajutat pe cei de la Corvinul să se salveze în 1990!

 A retrogradat, atunci, Flacăra Moreni…

Da. Am stat în tribună la meciul cu Corvinul. Am văzut că ai mei o lăsaseră mai moale, nu m-am mai dus să le spun nimic… Am făcut 1-1. Toate aceste acuzaţii sunt invidia unor oameni. Cine ştie şi poate, face. Cine nu poate, dă sfaturi. Cine nu poate şi nu ştie, critică şi înjură! Aşa merge treaba în România. Cum vedem că e unul care se ridică puţin, îi dăm în cap. Ce organizaţie, ce Cooperativă? Să povestesc că, după ce am bătut Sibiul cu 8-1, în 1988, a doua zi am fost nevoit să iau avionul, să mă duc şi să mă scuz la Nicuşor Ceauşescu (n.r. – prim-secretar PCR în Judeţul Sibiu)? Aşa am făcut! Am fost şi am făcut anticameră la el… I-am explicat că nu am sfidat familia Ceauşescu. Aşa erau vremurile!

Au fost şi alte meciuri…

Aveam o echipă prea bună ca să putem fi opriţi! Puteam învinge pe oricine, oricând. Înaintea partidei cu Rapid, a venit la mine Valentin Stănescu şi m-a rugat să-i ajut… În minutul 60 am scos doi oameni de pe teren, ca să echilibrez meciul! Am jucat în nouă şi tot i-am bătut cu 6-2, mi se pare… Aveam echipă prea puternică! Asta am făcut la Dinamo şi peste tot unde m-am dus! La Inter Milano, am dat 25 de goluri pe San Siro în primele 5 meciuri! Acolo altele au fost detaliile care au făcut lucrurile să nu meargă… Greşeala lor a fost că mi-au făcut contractul pe doar şase luni, începuseră să vorbească de alt antrenor… Dar întrebaţi la Brescia, să vedeţi cum juca echipa lui Lucescu! Întrebaţi la Doneţk, cu care de trei ani reuşesc cele mai mari performanţe! Ăsta e adevărul! Faptele contează. Nu ce spune unul şi altul! Cei din Turcia mă regretă an de an. Mi-e că ajunge aici şi ne discredităm. Citesc cei din Italia, cei din Ucraina…

„Înaintea partidei cu Rapid, a venit la mine Valentin Stănescu şi m-a rugat să-i ajut… În minutul 60 am scos doi oameni de pe teren, ca să echilibrez meciul! Am jucat în nouă şi tot i-am bătut cu 6-2, mi se pare…”

„Pe Valentin Ceauşescu nici nu-l mai interesau rezultatele Stelei, îi păsa doar să pierdem noi puncte. Venise împreună la Oradea, la meciul nostru, iar la pauză l-a trimis pe Ienei, antrenorul naţionalei, în vestiarul gazdelor, să le dea indicaţii tactice!

„Pe Mateuţ nu-l lăsam să bată nici penalty-urile

Fiecare tabără se supără atunci când apare în acest serial. Au fost acuzaţii când am scris de Crăciunescu, apoi – când am relatat de meciul Bihor-Steaua, din 1988…

Păi, aşa a fost! Toată lumea ştia de Crăciunescu! Iar la meciul steliştilor din 88 a povestit chiar jucătorul orădenilor, Musznaj! Să vă povestesc ce-a fost la un alt meci de-al nostru cu Bihor, la Oradea. Se ajunsese până acolo încât pe Valentin nici nu-l mai interesau rezultatele Stelei, îi păsa doar să pierdem noi puncte. Venise la Oradea, la meciul nostru, iar la pauză l-a trimis pe Ienei, antrenorul naţionalei, în vestiarul gazdelor, să le dea indicaţii tactice! I-am bătut cu 2-0, iar după joc, Valentin s-a întors cu noi, cu avionul!

Deci…

Cum puteţi crede că era cineva mai puternic decât ei? Păi, miniştrii de interne de cine erau puşi? De partid! Miniştrii erau politruci, numiţi pe linie politică. De partid depindea totul! Oricine ar fi fost, ministru sau general de Interne, avea o libertate limitată, răspundea în faţa lor!

 Haideţi să mai lămurim o acuzaţie. Cea privind cele două Ghete de Aur, a lui Cămătaru, în 1987, şi a lui Mateuţ, în 1989…

În 89 aveam o echipă atât de puternică, încât învingeam oricând, la orice scor, pe oricine! N-aveam ce-i face lui Mateuţ! Nici nu-l lăsam să bată penalty-urile! În sezonul ăla am avut 11 penalty-uri, iar el a bătut unul singur, la Târgu-Mureş, fără să-l văd. Apoi l-am şi certat, i-am spus să iasă golgheter pe propriile forţe. Dar uitaţi-vă pe clasament. În sezonul ăla am dat 130 de goluri!

“Recunosc că am jucat pentru Cămătaru”

Iar Cămătaru…

La Cămătaru recunosc că, atunci când am văzut că Steaua trebuie să câştige titlul şi nouă ni se cerea să cedăm puncte, am decis să jucăm pentru el. Pe vremea aceea, cluburile nu aparţineau unei singure persoane, ca acum. Erau ale judeţului, ale oraşului, reprezentau uneori o întreagă ramură economică! De aceea, transferurile le făceau direct prim-secretarii de judeţ. Tranzacţionau între ei jucători, puncte… Dar este vorba de echipa noastră când spun că jucam pentru Cămătaru, nu s-a pus problema să negociem cu adversarii. Iar Rodion era într-o formă extraordinară. Am profitat de şansă, Cami marcase 19 goluri în tur, în sezonul acela se putea câştiga Gheata de Aur cu 35-36 de goluri… Sportul era echipa lui Nicu Ceauşescu, de Rapid răspundea Bărbulescu (n.r. – şeful Miliţiei Capitalei), la Galaţi vorbeau direct cu Dăscălescu, cum puteam noi să le spunem să se dea la o parte? Din contră, alţii fabricau golgheteri. Uitaţi-vă la unii care dădeau câte 5-6 goluri în ultima etapă…

În concluzie…

Contest categoric toate acuzaţiile! Nu e nimic adevărat, se dă într-un om care înseamnă ceva în fotbal, fără să se ţină cont de performanţele lui. Am mai spus: vorbesc aşa cei care nu pot şi nu ştiu! Din când în când, se trezeşte câte unul să-şi aducă aminte ce a fost acum 20 de ani! La sfârşit, când tragi linie, rămân însă faptele, realizările, nu vorbele.

„Dacă vă veţi uita la rezultate, veţi vedea că Victoria şi Moreni au însemnat nimic în lupta cu Steaua! În toţi anii aceia nu i-au luat nici măcar un punct! Lupta am dus-o noi, ca joc! Prin valoare, prin construirea unei echipe puternice, în stare să se bată cu ei!”

 

CV

Mircea Lucescu

Născut: 29 iulie 1945

Palmares ca jucător: 7 titluri şi o Cupă a României cu Dinamo

Carieră ca antrenor: Corvinul Hunedoara (1977-1982), România (1981-1986), Dinamo (1985-1990), Pisa (1990-1991), Brescia (1991-1996), Reggiana (1996-1997), Rapid (1997-1998 şi 1999-2000), Inter Milano (1998-1999), Galatasaray (2000-2002), Beşiktaş (2002-2004), Şahtior Doneţk (2004- prezent); un titlu şi o Cupă a României cu Dinamo, un titlu şi o Cupă a României cu Rapid, două titluri în Turcia, unul cu Galatasaray şi altul cu Beşiktaş, cinci titluri şi trei Cupe ale Ucrainei cu Şahtior Doneţk, Supercupa Europei (2000) cu Galatasaray, Cupa UEFA (2009) cu Şahtior