Blaturile fotbalului / Cel mai bun antrenor al Romaniei trage după sine ghiuleaua de oţel a acuzaţiilor @ Foşti adversari, aliaţi, personaje neutre şi jucători povestesc că legendarul tehnician este principalul beneficiar al Cooperativei din anii 80

 

Mircea Lucescu. Cel mai bun antrenor român al tuturor timpurilor. Performant pe toate palierele competiţionale, deopotrivă la nivel de echipă reprezentativă şi la echipe de club, în România şi în străinătate. Singurul tehnician din ţara noastră care a rezistat în Mecca antrenorilor, campionatul Italiei. Mereu în vârf, acum ca şi în urmă cu 30 de ani. Autodidact, inteligent şi poliglot, ambiţios şi versat, inovativ şi setos de nou, a răzbit prin propriile forţe. Ei bine, dacă este un lucru îndoielnic în toată această înşirurire de calităţi, acesta este tocmai ultima parte a afirmaţiei. Episodul de astăzi din “Blaturile fotbalului românesc” şi-a propus să atace unul dintre cele mai delicate şi, în acelaşi timp, controversate subiecte: a fost marele Lucescu, cel puţin în perioada petrecută în România, ajutat să performeze? Mai pe scurt: a fost genialul “Il Luce” principalul beneficiar al temutei Cooperative?

Steliştii, eternii lui inamici, susţin că Mircea Lucescu este însuşi inventatorul Cooperativei. Evident, o exagerare izvorâtă din teamă şi resentimente, pentru că Lucescu înseamnă pentru Steaua ce a fost Hannibal pentru Roma sau Napoleon pentru englezi: un adversar teribil şi neîmpăcat.

Dacă acuzaţia privind făurirea maleficei structuri n-are bază reală, în schimb rămâne în discuţie modul în care Mircea Lucescu s-a folosit de Cooperativă.

Ucenicie la un “membru fruntaş al Cooperativei

Despre subiect, lumea fotbalului românesc evită să discute. Mircea Lucescu replică dur, de fiecare dată, subliniind că nu e nimic adevărat şi că la mijloc nu sunt decât răutăţi.

Lucescu şi-a început cariera de antrenor în 1977, când a plecat de la Dinamo la Corvinul. În 1982 părăsea Hunedoara pentru naţională, dar lăsa în urmă un mecanism uns. Profesorul Ion V. Ionescu găsea la Corvinul, în 1984, un “membru fruntaş al Cooperativei”. “Au fost foarte multe situaţiile în care preşedintele venea şi îmi zicea «acum dăm puncte» sau «acum luăm»”, povesteşte antrenorul bănăţean.

Trecerea lui “Il Luce” la Dinamo, în 1985, a însemnat, practic, aşezarea în epicentrul Cooperativei. Preşedintele de atunci al FRF, Mircea Angelescu, sublinia că Mircea Lucescu ajunsese să discute dezvoltarea sistemului împreună cu Tudor Postelnicu!

“Era ca o fiară

E interesant că mărturiile celor care l-au înfruntat pe Lucescu înainte de 1989 coincid în privinţa reacţiei acestuia când întâmpina opoziţie. Corneliu Costinescu, fost preşedinte la FCM Bacău, dezvăluia pentru ProSport, în 2003, că “Mircea Lucescu era ca o fiară” în 1978, după un meci în care moldovenii, deşi primiseră ordin să se dea la o parte, învinseseră Corvinul. Timişorenii îşi amintesc că, după ce au învins Dinamo cu 2-1 în 1987, “Il Luce” i-a ameninţat că-i va retrograda. Profesorul Jackie Ionescu relatează că un egal în Ştefan cel Mare, obţinut cu Corvinul în 1986, a dezlănţuit furia şi ameninţările “celor care pierduseră punctul”, adică, printre alţii, Mircea Lucescu. Ioan Sdrobiş, atunci la Oţelul, dezvăluie că dinamovistul impunea scorul exact şi chiar marcatorii!

Dacă acuzaţiile adversarilor de la Steaua sunt afectate de subiectivism, în schimb mărturiile foştilor jucători dinamovişti sunt elocvente. Aceştia recunosc, în particular, că “jucam cinci meciuri corecte într-un an”.

Dincolo de vorbe rămân faptele. Între 1985 şi 1989, Dinamo a “produs” două Ghete de Aur false. Blaturile erau mai multe decât jocurile “pe bune”, arbitrii erau împărţiţi între Steaua şi Dinamo. În acest interval au promovat alte două echipe-satelit ale dinamoviştilor, Victoria şi Moreni. Zeci de jucători erau recrutaţi din toată ţara, apoi conducerea dinamovistă, împreună cu Mircea Lucescu, îi împărţea la sateliţi.

În 1997, când a venit la Rapid, Mircea Lucescu şi-a reactivat o parte dintre foştii colaboratori. Printre ei, colonelul Constantin Anghelache, despre care Mircea Angelescu spunea că “a fost eminenţa cenuşie a Cooperativei”, numit director general în Giuleşti. Împreună cu Anghelache şi Şerban Mihăilescu, fost maior de Securitate şi secretar al guvernului în mandatul Adrian Năstase, Mircea Lucescu a fost partener în firma “Mercator SRL”. Printre altele, cei trei au importat împreună ness-ul Amigo în România, conform celor dezvăluite de Evenimentul zilei în 2008, în materialul “Securiştii Amigo”. O altă societate în care Anghelache şi Lucescu erau asociaţi, firma “Merpan”, a avut în 2006 doi angajaţi şi un profit de 130.000 de lei.

 

„Lucescu ştia şi era de acord cu «transferarea» jucătorilor de la Dinamo la Victoria şi Flacăra Moreni, de procedeul incorect, nelegal şi, mai ales, imoral de către Tudor Postelnicu”

Mircea Angelescu, fost preşedinte al FRF

 

”În ultimii ani ai dictaturii au proliferat forţele oculte la Steaua, dar sediul mafiei a fost la FRF şi la cluburile lui Dinamo – Victoria şi Moreni, care deţineau economicul, paşapoartele şi vama”

Viorel Mateianu, fost antrenor, în memoriile sale

 

 

“După egalul cu Dinamo au început ameninţările
Profesorul Ion V. Ionescu îşi aminteşte că un 0-0 obţinut în deplasare de Corvinul cu Dinamo, echipa lui Lucescu, a provocat uraganul. “Scandalul a început după un joc cu Dinamo, la Bucureşti. (…) Am făcut 0-0 după o partidă de pomină. Îmi amintesc cum jucătorii gazdelor se rugau de ai mei să-i faulteze în careu! Văetuş le răspundea: «Eu nu vă faultez! Faultaţi-mă voi, în careul vostru!». (…) După meci a ieşit un scandal uriaş, făcut de cei care pierduseră punctul… (…) Au început ameninţările. Ne spuneau că vor veni la Hunedoara, «ca să rediscutăm condiţiile…»”. Episodul relatat de Ion V. Ionescu s-a petrecut pe 8 decembrie 1985, în ultima etapă a turului. Mircea Lucescu venise la Dinamo cu trei etape înainte, în locul lui Constantin Cernăianu.

 

 „Că nu am avut voie să batem Steaua, Dinamo şi Victoria a fost tragedia întregului fotbal românesc”

Viorel Mateianu

 

„Lucescu ştie prea multe ca să vorbească deschis despre Dinamo”

Mircea Angelescu, fost preşedinte al FRF

 

 

“Lucescu era de acord”

Mircea Angelescu, fostul şef al FRF, povestea că antrenorul împărtăşea „modul imoral şi ilegalîn care acţiona ministrul de interne Postelnicu

În cartea “35 de ani la pupitrul fotbalului”, Mircea Angelescu, fost şef al FRF între anii 1970 şi 1990, afirma că Mircea Lucescu era de acord cu sistemul pus pe picioare de Ministerul de Interne.

Mai mult, Angelescu susţinea că Lucescu participa chiar la şedinţele cu Postelnicu. “În primăvara lui 1986 m-am dus la sediul Ministerului de Interne, la Tudor Postelnicu, pentru a discuta cu el despre problemele fotbalului românesc. La întrevedere mi-a fost destul de clară intenţia lui de consolidare a celor trei cluburi: Dinamo, Victoria şi Flacăra Moreni”, spune Angelescu.

„Ştie prea multe ca să vorbească deschis

A existat şi o a treia persoană în cameră: “La discuţie a asistat şi Mircea Lucescu, antrenorul naţionalei şi, în acelaşi timp, al clubului Dinamo Bucureşti. Se pare că şi el a fost de aceeaşi părere cu Postelnicu privind lărgirea, mărirea, trecerea mai rapidă a jucătorilor de la Dinamo către celelalte două cluburi”, spunea Angelescu în cartea apărută în 2003.

În final, nu se lasă loc de echivoc: “Lucescu ştia şi era de acord cu «transferarea» jucătorilor de la Dinamo la Victoria şi Moreni, de procedeul incorect folosit, nelegal şi, mai ales, imoral de către Tudor Postelnicu. Lucescu ştie prea multe ca să vorbească deschis despre Dinamo”.

 

“Cu Dinamo am făcut majoritatea blaturilor. Mai târziu am făcut şi cu Victoria. Dinamo ne ajuta foarte mult cu jucători tineri şi eram nevoiţi să răspundem cu aceeaşi monedă”

Corneliu Costinescu, preşedinte la FCM Bacău între 1974 şi 1990 pentru ProSport, în 2003

 

“În ultimii ani de dictatură ai lui Ceauşescu (…) pot spune că erau meciuri trucate, trântite, aranjate. Rezultatele meciurilor erau dinainte stabilite, nemaireprezentând nici un interes sportiv, nici o satisfacţie pentru publicul iubitor de fotbal”

Mircea Angelescu, fost şef al FRF

 

“Blaturile le făceau nea Mircea şi ai lui!”
Gică Hagi în 1998

 

“Alţii făceau blaturi de nu mai ştiau de ei înainte de 90. Cine făcea blaturi cu alte 15 echipe? Acele 15 echipe ale cui erau? Ca şi atunci, şi acum Securitatea conduce statul, iar fotbalul nu face excepţie”
Gică Hagi în 2006

 

“Spuneau scorul şi la pauză!

Ioan Sdrobiş povesteşte că Lucescu şi Ianul stabileau totul înainte de meci, spre deosebire de Steaua, care lucra mai ferit, direct cu conducerea

Un alt antrenor care a avut de-a face cu orgoliul lui Lucescu înainte de 1989, Ioan Sdrobiş, îşi aminteşte fără resentimente: “Acum, într-adevăr, Lucescu e antrenor pe picioarele lui! Atunci avea proptele grele…”.

Domnule Sdrobiş, eraţi antrenor la Galaţi în 1987, la acel 3-3 cu Dinamo în care Cămătaru a dat golurile oaspeţilor…

Da… Domnule, aşa erau vremurile. Veneau înainte şi spuneau scorul şi cine marchează! Îl aveau în spate pe Postelnicu, pe Bărbulescu…

Cine?
La meciul ăla au venit Ianul şi Mircea. Şi au zis că trebuie să se termine 3-3. Mă rugam de ei: “Măi, Vasile, măi, Mircea! Cu scorul ăsta ne retrogradaţi! Ce vă mai pasă? Cu trei zile înainte aţi pierdut acasă cu Moreni, 2-3! Mai contează că e 3-3 sau 4-3?”. Ei, nu şi nu! Nu-i interesa, stabiliseră că trebuie să fie 3-3 şi Cămătaru să dea golurile…

Lucescu era creatorul sau beneficiarul Cooperativei?
Mircea era beneficiarul! Au fost alţii care au declanşat nebunia asta… Şi Steaua profita în spatele lui Valentin Ceauşescu. Dar Steaua făcea mai ferit, cu conducerea, nu ne spunea direct să pierdem cu 2-1 sau 1-0…

„La Miliţie ne-au zis că trebuie să pierdem

Cei de la Dinamo stabileau şi scorul?

Spuneau cât trebuie să fie şi la pauză! Aşa erau vremurile… Am avut trei meciuri din astea, precum cel cu Dinamo.

Care sunt celelalte?
Cu Victoria, la Galaţi… Eram cu Costică Rădulescu, Dumnezeu să-l ierte. Îl şantajau, pentru că fiică-sa rămăsese în străinătate. Ne-au chemat la sediul Miliţiei şi ne-au spus că trebuie să pierdem cu 1-0. Ei bine, i-am bătut cu 2-0! Ce-a putut să iasă după meci… M-au făcut bandit, hoţ, tâlhar, m-au ameninţat că înfund puşcăria!

Cine?
Nu mai vreau să dau nume… Cei de la Victoria! Aceşti oameni trăiesc, sunt… De celălalt joc nu vreau să vorbesc. Dar de ce crezi că am acceptat să lucrez acum la Dinamo?

De ce?
Pentru că vremurile s-au schimbat. Nu mai e aşa. Am o mare încredere în preşedintele Badea. E o altă strategie, care cred că va da roade în scurt timp.

 

 “Înaintea unui joc cu Corvinul, antrenată atunci de Mircea Lucescu, mi s-a cerut să le dăm meciul. Am făcut pe dos. I-am bătut cu 1-0 şi i-am retrogradat. Lucescu era ca o fiară!”
Corneliu Costinescu, fost preşedinte la FCM Bacău, despre un episod petrecut în iunie 1978

 

 “Cooperativa a fost un grup de echipe, condus de Dinamo, care îşi împărţea punctele în funcţie de nevoi şi obiective, principalul beneficiar fiind, bineînţeles, clubul-mamă”

Ion V. Ionescu, fost antrenor

 

“Au venit Ianul şi Mircea la noi, la Galaţi, şi ne-au spus că trebuie să se termine 3-3, iar Cămătaru trebuie să dea trei goluri!”
Ioan Sdrobiş despre partida Oţelul-Dinamo 3-3, din 3 iunie 1987

 

“Mircea era beneficiarul sistemului, dar alţii fuseseră cei care l-au pus la punct”

Ioan Sdrobiş despre relaţia lui Lucescu cu Cooperativa