Bela Guttmann, inventatorul sistemului 4-2-4 şi câştigător al Cupei Campionilor cu Benfica, a plecat de la Ciocanul (devenită ulterior Dinamo) după ce şeful clubului a intrat în vestiar ca să-i dea indicaţii tactice @ Maghiarul care a schimbat decisiv fotbalul după Al Doilea Război Mondial a fost plătit la Bucureşti, în 1946, cu cartofi şi pâine

Culmea ridicolului: să fii cel mai bun antrenor din lume şi să-ţi facă echipa patronul în România! S-a întâmplat la Bucureşti, în 1946, eroul păţaniei fiind legendarul maghiar de origine evreiască Bela Guttmann, tehnicianul a cărui tactică şi filosofie despre joc au schimbat faţa fotbalului în lume, specialiştii comparându-l cu Herbert Chapman şi Jose Mourinho. La vremea aceea în vârstă de 46 de ani, Guttmann fusese angajat ca antrenor la Ciocanul, echipă rebotezată Dinamo doi ani mai târziu. Aventura la Bucureşti a luat sfârşit brusc, după 13 meciuri oficiale, când Guttmann a primit primele indicaţii tehnico-tactice de la conducătorul clubului, „un evreu foarte bogat”, dupa cum isi aminteste Angelo Niculescu, pe atunci fotbalist la Carmen.

Venit în România cu un an înainte, chiar la finalul celei de-a doua conflagraţii mondiale, Guttmann a fost angajat ca antrenor la Ciocanul Bucureşti, viitoarea Dinamo. Antrenorul a fost adus de la Vasas Budapesta, împreună cu alţi doi jucători maghiari, pentru a schimba fotbalul autohton. La vremea aceea, Ungaria era o putere fotbalistică de talie mondială (jucase finala Mondialelor din 1938 şi avea s-o joace din nou în 1954), cu mult peste România.

„OK, pari să ştii regulile de bază”

Bela Guttmann a lăsat o Ungarie ruinată de război pentru promisiunile românilor. Contextul era delicat, România tocmai recăpătase Transilvania de Nord după patru ani de teroare hortystă, resentimentele erau majore, dar Guttmann a primit asigurări că nu va avea de suferit. Ca să fie pus la adăpost de foametea care afecta deja întreaga Europă şi de inflaţia galopantă, maghiarul a fost plătit, pentru munca depusă la Ciocanul, în natură, mai precis în produse alimentare. Timp de cinci luni, Guttmann i-a învăţat pe români să joace fotbal după metode revoluţionare la acea vreme şi a descoperit fotbalişti care ulterior au confirmat la echipa naţională, pentru asta primind în schimb pâine, cartofi, făină şi mălai.

Mandatul lui Bela Guttmann la Ciocanul a luat sfârşit brusc, la finalul anului 1946. “Conducătorul clubului a venit la mine după un meci şi mi-a spus ce jucători să bag în teren. I-am răspuns: «OK, tu conduci clubul, pari să ştii regulile de bază ale jocului». Şi am plecat”, avea să relateze ulterior Guttmann, a cărui poveste seamănă izbitor cu ce se întâmplă chiar şi acum, după mai bine de 60 de ani. Şi mai trist e că, prin acest episod, fotbalul românesc a ratat o ocazie unică de a fi modernizat prin influenţa unui antrenor de talie mondială. Acest lucru e evidenţiat de evoluţia ulterioară a lucrurilor. Guttmann a schimbat decisiv mai întâi fotbalul brazilian, care i-a preluat şi folosit principiile mult timp după aceea, apoi pe cel portughez. Folosindu-i filosofia şi sistemul de joc, brazilienii au luat trei titluri mondiale în 12 ani, iar portughezii s-au clasat pe locul 3 la Cupa Mondială din 1966, performanţă pe care n-au mai repetat-o de atunci.

CONTROVERSA: A demisionat sau a fost demis?

Există însă şi unele semne de întrebare asupra veridicităţii acuzaţiilor aduse de Guttmann. Ultimul său meci pe banca echipei Ciocanul a fost o înfrângere usturătoare, 2-6 cu Carmen. Guttmann a dus viitorul Dinamo până în preajma podiumului, dar nivelul jocului nu era încă unul foarte ridicat. La finalul turului, când a demisionat, maghiarul a lăsat echipa pe locul 4, cu 8 victorii, un egal, 4 înfrângeri, golaveraj 35-18 şi 17 puncte. Pe primele locuri se aflau două superputeri ale campionatului intern, ITA (22 de puncte) şi CFR (19 puncte), cu care Guttmann se descurcase bine: 0-1 la Arad şi 2-0 acasă, cu CFR. După plecarea maghiarului, Ciocanul a înregistrat un recul. A terminat sezonul pe locul 6, în retur n-a mai obţinut decât 13 puncte, golaverajul fiind egal: 22-22. Menţionăm că, la acea vreme, se acordau doar două puncte pentru victorie. Angelo Niculescu, la acea vreme titular la Carmen, n-a auzit de incidentul invocat de Guttmann, dar are dubiile sale: “M-ar mira să fi fost aşa… Patronul era un evreu foarte bogat, om serios, nu se preta la astfel de intervenţii… De obicei, venea a doua zi după meci la club şi discuta cu conducerea executivă. Dar nu intra peste antrenor. Poate o fi fost vreun şef administrativ, dar m-ar mira şi asta, pentru că director tehnic era un tip, Sandu Vogl, foarte competent şi inteligent. El a şi plecat, de altfel, în străinătate, apoi a lucrat foarte mulţi ani la Real Madrid”.

Metamorfoză: Ciocanul, adică Dinamo

Ciocanul Bucureşti, echipa pe care a antrenat-o în 1946 marele Bela Guttmann, a fost gruparea comunităţii evreieşti din Capitală şi a fost fondată în 1919, sub numele de Maccabi. În 1940 a fost eliminată din campionat pe considerente etnice, a fost reînscrisă în 1945, iar în vara lui 1947, la doar şase luni după plecarea lui Guttmann, a trecut sub egida Ministerului de Interne, păstrându-şi, pe moment, denumirea. În mai 1948, Ciocanul fuzionează cu Unirea Tricolor, noua formaţie fiind botezată Dinamo, după model sovietic. Ciocanul-Dinamo strânge cei mai buni jucători şi rămâne în Bucureşti, în timp ce Unirea Tricolor, numită Dinamo B, retrogradează şi, ulterior, în 1949, e mutată la Braşov.

LEGENDAR

Bela Guttmann şi fotbalul

> A trăit între 13 martie 1900 şi 28 august 1981;

> A jucat la Törekves, MTK Budapesta, Hakoah Viena, Brooklyn Wanderers, New York Giants, New York Hakoah, New York SC;

> Ca jucător, a disputat patru partide pentru Ungaria. A câştigat două titluri naţionale în Ungaria şi unul în Austria;

> A antrenat: Hakoah Viena, Twente Enschede, Ujpest, Vasas, Ciocanul, Kispest, Padova, Triestina, Quilmes, Apoel Nicosia, AC Milan, Vicenza, Sao Paulo, FC Porto, Benfica, Penarol Montevideo, Servette, Panathinaikos, Austria Viena

> Ca antrenor, a câştigat două titluri cu Ujpest (1939, 1947), unul cu Sao Paulo (1957), unul cu FC Porto (1959), două cu Benfica (1960, 1961), unul cu Penarol (1962), de două ori Cupa Campionilor cu Benfica (1961, 1962), Cupa Europei Centrale cu Ujpest (1939);

> E considerat inventatorul sistemului 4-2-4 care a înlocuit celebrul “WM” (sistemul 3-2-5) şi a dominat fotbalul mondial în anii 60-70;

> Metodele de antrenament şi sistemul maghiar duse de el în Brazilia au revoluţionat fotbalul din această ţară, care a câştigat apoi, folosind filosofia sa, trei titluri mondiale în intervalul 1958-1970 (Vicente Feola, antrenorul brazilienilor la Cupa Mondială din 1958, fusese asistentul lui Guttmann la Sao Paulo).

MĂRTURIE

Angelo Niculescu: “Guttmann era un tip singuratic”

Înainte de a-şi câştiga celebritatea ca antrenor la Dinamo şi la naţională, Angelo Niculescu a evoluat, ca jucător, la Carmen Bucureşti, Ciocanul şi, apoi, Dinamo. În 1946, Angelo – care era preocupat încă de atunci de problemele tehnice şi tactice – a văzut antrenamentele maghiarului şi i-a descusut pe prietenii săi din echipa Ciocanul, Moisescu şi Bartha. Îşi aduce aminte cu multă precizie fapte şi gesturi petrecute acum mai bine de 65 de ani. “Eram la echipe diferite: eu – la Carmen, el – la Ciocanul, viitorul Dinamo. Nu l-am cunoscut personal, dar ne-am intersectat de multe ori. Ţin minte că l-am văzut o dată în piaţă la Sfântu Gheorghe, în centru, era în staţie, aştepta tramvaiul 19, să meargă în cartierul Dudeşti, acolo unde era terenul de antrenament al celor de la Ciocanul. Stătea în staţie şi mânca o tabletă de ciocolată… Guttmann era un tip singuratic. Nu vorbea niciodată cu nimeni în afara antrenamentelor. De altfel, nu-mi aduc aminte să-l fi văzut vreodată cu cineva… Nu era sociabil. Afişa mereu o morgă serioasă, îngândurată”. “Se baza pe automatisme în joc” Viitorul antrenor folosea metode diferite pentru a se documenta: spiona antrenamentele şi-i trăgea de limbă pe jucătorii lui Guttmann la cârciumă şi la saună. “Eram prieten cu Moisescu şi cu Bartha, de la Ciocanul. A doua zi după meci, jucătorii din Bucureşti se strângeau la «dezobosire», cum spuneam noi în glumă, adică pentru masaj şi saună la complexul Baia Centrală. După aceea, «dezobosirea» se prelungea la restaurant… Acolo îi descoseam pe Martha şi Moisescu despre felul în care lucra Guttmann. Avea anumite idei fixe de la care nu abdica niciodată în privinţa pregătirii fizice. Îi obliga pe jucători, înaintea fiecărui antrenament, să facă 20 de ture de teren fără pauză. Abia apoi începea exerciţiile. De obicei, programul nu avea varietate. Se baza foarte mult pe automatisme. Era o repetiţie continuă. Mereu aceleaşi exerciţii făcute la o intensitate foarte apropiată de tempoul jocului. Era un tip care impunea respect jucătorilor. Zâmbea rar, nu râdea la antrenamente şi nu făcea glume cu ei”.

Profesorul spune că alcătuirea lotului pe care-l avea Guttmann se preta la astfel de pregătire: “Acolo, la Ciocanul, erau jucători cu calităţi fizice, mai puţin tehnice. Aşa că genul ăsta de antrenamente îi ajuta foarte mult în meci, unde excelau la rezistenţă şi forţă”.

Observaţiile lui Angelo Niculescu: Principiile de bază ale lui Guttmann

> Echipa trebuia să aibă o condiţie fizică perfectă

> Insista pe automatisme în joc

> Exerciţiile se făceau la o intensitate apropiată de tempoul meciului

> Nu cultiva relaţii de prietenie prea apropiate cu fotbaliştii

“Guttmann avea anumite idei fixe. Îi obliga pe jucători, înaintea fiecărui antrenament, să facă 20 de ture de teren fără pauză. Abia apoi începea exerciţiile. Se baza foarte mult pe automatisme. Era o repetiţie continuă. Mereu aceleaşi exerciţii făcute la o intensitate foarte apropiată de tempoul jocului”

Angelo Niculescu, fost jucător şi antrenor, martor ocular la şedinţele lui Bela Guttmann 95

“Guttmann, mai mult decât oricine altcineva după Herbert Chapman, a definit cultul managerului”

Jonathan Wilson, ziarist britanic, autorul celebrei cărţi “Răsturnând piramida: O istorie a tacticii în fotbal”

“Antrenorul este precum un dresor de lei. Domină fiarele şi-şi duce la bun sfârşit spectacolul atât timp cât le ţine sub control cu încredere şi fără frică. În momentul în care devine nesigur pe energia sa hipnotică şi prima scânteie de frică îi străluceşte în ochi, e pierdut”

Bela Guttmann, cel mai bun antrenor din istorie, despre meseria sa

Blestemul care urmăreşte Benfica

Bela Guttmann a avut în Portugalia o traiectorie pe cât de glorioasă, pe atât de uluitoare. A câştigat titlul cu FC Porto, apoi a fost angajat de rivalii de la Benfica. “Vulturii” au cunoscut, cu el pe bancă, perioada cea mai glorioasă din istorie: au luat titlul în 1960 şi 1961 şi Cupa Campionilor în 1961 (3-2 cu Barcelona în finală) şi 1962 (5-3 cu Real Madrid). Echipa sa a pus capăt incredibilei serii de cinci Cupe ale Campionilor câştigate de marele Real. După această performanţă total nescontată la vremea respectivă, Guttmann s-a adresat conducerii, cerând o primă. A fost refuzat, motiv pentru care a demisionat imediat. Legenda adânc înrădăcinată printre suporterii Benficăi spune că, în acele momente, Guttmann a blestemat clubul să nu mai câştige niciodată Cupa Campionilor. Povestea mai spune că însuşi Eusebio, văzând că echipa nu mai câştigă nimic, s-a dus la biserică şi s-a rugat, fără folos, pentru ruperea blestemului. Indiferent dacă e adevărată întâmplarea, cert e că Benfica a jucat de atunci alte cinci finale ale Cupei Campionilor (63, 65, 68, 88 şi 90) şi pe toate le-a pierdut.

DIFERENŢĂ: Antrenorii străini iau atitudine, românii tac

Povestea lui Bela Guttmann, antrenorul care a plecat atunci când conducătorul clubului a încercat să-i spună pe cine să bage în teren, surprinde prin faptul că e cât se poate de actuală, chiar dacă de atunci au trecut peste şase decenii. Situaţia din campionatul României nu pare să se fi schimbat cu ceva de atunci. Pretutindeni, patronii au impresia că e dreptul şi menirea lor să impună jucători în echipe, să dea indicaţii tactice, să stabilească lista de jucători transferaţi. Cazurile Alexanco, Bergodi, Bonetti O altă remarcă se impune: ca şi atunci, puţinii antrenori care se opun acestei practici sunt străini. Jose Ramon Alexanco a refuzat, în pofida tuturor presiunilor făcute de conducere, să “trântească” meciul Universităţii Craiova cu Rapid, în 1998. Cristiano Bergodi a fost dat afară în 2009 de Gigi Becali la pauza meciului Steaua – Şerif Tiraspol deoarece nu l-a lăsat pe patron să dea buzna în vestiar. Mai diplomat, Oleg Protasov n-a protestat public, dar a plecat de la Steaua, în 2005, după doar şase luni. Dario Bonetti a fost dat afară de la Dinamo, în 2009, pentru că s-a opus imixtiunii fraţilor Becali. Românii cu personalitate au plecat Mulţi alţii au tăcut şi au suportat însă umilinţa. Dusan Uhrin, Nicolo Napoli, Maurizio Trombetta şi Antonio Conceicao sunt doar câteva cazuri care se adaugă zecilor de antrenori români care n-au îndrăznit niciodată să-şi spună punctul de vedere. Această stare de lucruri l-a şi determinat, conform propriilor spuse, pe Ladislau Boloni să nu revină ca antrenor în România. Mircea Lucescu e în aceeaşi situaţie, iar Dan Petrescu, acum la Kuban Krasnodar, spune că ar prefera Liga a III-a din Anglia unei reveniri în competiţia internă.