Intr-un ziar de „referinta” de azi, o ziarista cu probleme gramaticale si cu mari lacune de informare tine sa ne explice cum devine treaba cu ciinii fara stapin din Bucuresti. Daca trecem repede peste virgulele strecurate in text acolo unde nu e cazul, ajungem si la continut. Ca sa aflam ca japonezul care a murit acum 6 ani, muscat, era, de fapt, chinez (domnisoara a ramas, probabil, marcata de chinezul Monicai…). Si ca de vina a fost, bine-nteles, celebrul Bosquito. Probabil ca fata care a scris nu numai ca e intrata relativ recent in presa, dar nici n-a avut curiozitatea sa se informeze putin la cei care stiau despre caz. Baba surda care n-a auzit stirea, dar a potrivit-o ar fi aflat, poate, ceea ce s-a stiut „pe surse” la vremea respectiva, si anume ca japonezul a fost victima unui ciine de lupta apartinind unui individ din blocul in fata caruia s-a produs tragedia. Ca anchetatorii au stiut, dar n-au avut curaj sa spuna, pentru ca invididul respectiv era „bazat”. Asa ca au prins un ciine vagabond de prin preajma si au stabilit ca el trebuie sa fie acarul Paun.
Dar astea sint fineturi deja. Mergem pe sterotipii, pe prejudecati, pe orice chestie care ne ajuta sa gindim putin si sa vorbim mult.